Potrivit Variety, Michael Dweck și Gregory Kershaw, duo-ul din spatele lui The Truffle Hunters și Gaucho Gaucho, revin cu Burgundy, un portret despre oenofilia burgundiană construit ca o reverie afectuoasă, dar cu mai multă aromă decât substanță.
Filmul deschide cu titlul „Everything that follows is true. Exactly as we dreamed it”, un gest care anunță o abordare voit construită. Regizorii, care semnează și imaginea, folosesc compoziții picturale și o coloană sonoră cu pop din anii ’60 pentru a prezenta moșia familiei Devillard, condusă de Bertrand Devillard, un patron implicat și mereu îngrijorat. În jurul său gravitează nepotul Melchior, atras mai degrabă de finanțe decât de moștenirea viticolă, și Enzo, un tânăr cu ambiția de a conduce propria podgorie, care învață meseria de jos în sus pe moșie.
Distribuția este completată cu schițe portret: Céleste, somelier în formare și viitoarea parteneră a lui Enzo, Patrick, maestrul de ceremonii al unui restaurant cu trei stele Michelin în apropiere, și Guillaume, un critic viticol recent separat, folosit ca relief comic prin aventurile sale în dating, terapie și fizioterapie pentru sindromul de suprasolicitare cauzat de ridicarea paharelor.
Craftsmanship-ul rămâne punctul forte al duo-ului. Montajul semnatar Pauline Gaillard este precis, iar reconstituirile stângace ale interacțiunilor fac parte din metoda lor. Recenzia notează însă o abatere de la protocolul documentar prin inserții de film 8mm, în special despre relația lui Enzo și Céleste, care par adăugate ca umplutură. O secvență în care cei doi merg la film să vadă Bonnie and Clyde și apoi mimează un jaf în stil Faye Dunaway și Warren Beatty este descrisă ca prea cute și o digresiune de la subiectul central.
Punctul de ruptură apare când Enzo părăsește brusc moșia Devillard pentru a încerca creșterea midiilor, ceea ce face să se evapore narațiunea despre perseverența în viticultură. Regizorii schimbă direcția în ultima parte, transformând filmul într-o poveste de iubire încrucișată, după ce și Céleste renunță la ucenicie și se mută la Paris. Mutarea îndepărtează atenția de regiune și de cultura vinului pe care documentarul pretinde că o celebrează.
Variety concluzionează că pentru experții în vin anumite secțiuni pot înnobilă disciplinele din arta vinului, în timp ce pentru iubitorii de film abordarea forțează limitele realismului documentar fără un scop clar. În ansamblu, Burgundy este descris ca un vin fructat și promițător la prima înghițitură, dar care își pierde complexitatea înainte de final, păstrând totuși o anumită ușor de consumat.
