Potrivit Variety, recenzia publicată pe 7 septembrie 2026 discută Alpha Gang, noul lungmetraj semnat în regie de David și Nathan Zellner și scris de David Zellner. Filmul reunește o distribuție extinsă în care apar Léa Seydoux, Cate Blanchett, care este și producătoare, Chris Pine și Kelvin Harrison Jr., alături de Doona Bae, Riley Keough, Dave Bautista și Lily-Rose Depp.
Textul plasează pelicula în continuarea filmografiei DIY a fraților Zellner, descrisă ca o viziune necompromisă și copilărească, cu referiri la titluri anterioare precum Kid-Thing, Kumiko the Treasure Hunter și Damsel. Recenzia subliniază că actorii consacrați par să aibă o afinitate pentru ritmurile și texturile specifice ale duo-ului și că în Alpha Gang aceștia joacă extratereștri izolați, îmbrăcați în echipament de biker din anii 1950, cu intenția de a cuceri Pământul.
Perioada narativă este lăsată intenționat indistinctă. Alphas One to Six, interpretați de Seydoux, Harrison Jr., Bae, Keough, Bautista și Depp, apar cu ținute de greaser, coafuri sculptate și gusturi muzicale doo-wop. Pe Pământ îi întâmpină figuri umane din diverse războaie istorice, reprezentate cu tancuri, bazooka, grenade, caree și arme de epocă. Premisa este comparată vag cu Pleasantville, iar construcția emoțională a personajelor amintește de aceeași logică a înmuiării marginilor rigide.
Recenzia descrie o serie de gaguri legate de corp și de un umor specific, inclusiv referiri la probleme digestive ale extratereștrilor la contactul cu planeta și un gag recurent despre un Alpha care lasă capacul ridicat. Chris Pine intră în distribuție ca un nou Alpha și este prezentat ca prezența cea mai comică a filmului prin manierisme exagerate. O facțiune rivală, Beta, apare cu un stil anilor 1980 și include Cate Blanchett cu un accent remarcat, iar relația dintre Alphas și Betas este descrisă cu o logică apropiată de cea din Terminator, Betas fiind prezentați ca forma mai avansată.
Vizual, producția mizează pe design brutalist și pe o construcție de lume imersivă, cu violență extremă, membre sectionate și sânge albastru. Recenzia notează că filmul combină seclusion, conexiune și nevoia de apartenență cu un subtext melancolic despre o lume divizată și că, deși începe să își piardă din eficiență spre final, încheierea este considerată potrivită pentru un proiect de autor care își păstrează tonul kitsch și angajamentul distribuției.
