Anton Corbijn revine la un lungmetraj de ficțiune după mai mult de un deceniu cu A Talent for Murder, potrivit Variety. Filmul îi are în centru pe Helen Mirren în rolul Patricia Highsmith și pe Alden Ehrenreich în rolul agentului editorial Edward Ridgway, o figură apropiată de Tom Ripley, care încearcă să obțină de la autoarea retrasă un contract pentru un al șaselea roman din serie. Adaptarea semnată de dramaturga australiană Joanna Murray-Smith după piesa Switzerland construiește un noir literar metatextual în care autoarea este în același timp naratoare și antagonistă.
Acțiunea este plasată în 1995, în ultimele săptămâni înainte de moartea Highsmith, și începe cu o călătorie cu trenul din Zurich spre un sat de la poalele Alpilor. Edward vine din New York și o întâlnește la bord pe Clementine, interpretată de Olivia Cooke, care vizitează o mătușă în aceeași zonă. Cei doi descoperă că sunt ambii newyorkezi și orfani. Întâlnirea prefigurează structura filmului, care pornește ca un two-hander concentrat între agent și autoare și se ramifică apoi în schița romanului pe care Highsmith ar putea sau nu să îl scrie, cu Ehrenreich în dublu rol de anti-erou, și în relația reală dintre Edward și Clementine.
Recenzia notează că performanța lui Mirren este hawkish și caustic de amuzantă, cu o privire pătrunzătoare și o dicție cenușie, neclintită. Decorul realizat de Dimitri Capuani și imaginea semnată de Robbie Ryan marchează granița dintre realitate și fantezie prin contrast de lumină: scenele elvețiene au un luciu rece, decolorat, cu umbre lungi ale soarelui alpin, în timp ce interludiile din Roma sunt învelite într-un întuneric mai cald și mai catifelat, specific noir-ului stilizat. Partitura lui Dickon Hinchliffe traversează ambele registre.
Filmul are 105 de minute și este descris ca un psihothriller conceptual aglomerat care vrea în același timp să funcționeze ca un slow burn elegant. Montajul narativ nu reușește să lege toate firele într-o manieră la fel de complicată și viclenă pe cât ar cere un omagiu Highsmith, iar construcția este considerată mai satisfăcătoare decât rezoluția. În ciuda acestui lucru, producția păstrează plăceri estetice, cu o regie rece și ambientă specifică lui Corbijn.
Highsmith este prezentată ca o femeie care bea și fumează mult, cu un repertoriu de invective rasiste, antisemite și homofobe, în ciuda propriei sale orientări. Ea îl provoacă pe Edward, iar schimbul rămâne memorabil: „Nu cred că sunt delirant”, spune el ferm, iar replica autoarei este „Tocmai pentru că ești delirant, geniu”. În casa cu lambriuri de pin învechit și documente pătate de nicotină, autoarea cere trei lucruri pentru a semna: cămăși Brooks Brothers, conserve Campbell’s soup și un alt cuțit de vânătoare francez pentru colecția de pe perete. Filmul a avut premiera de gală la Toronto, iar Bleecker Street anunță lansarea în Statele Unite pe 23 octombrie.
