Potrivit IndieWire, animația „Steps” pornește de la ideea familiară a reimaginării basmelor din perspectiva personajelor secundare, de această dată din punctul de vedere al vitregelor Cenușăresei. Filmul este regizat de Alyce Tzue și John Ripa după un scenariu semnat de șase autori, Ava Tramer, James Madejski, Jen Chuck, Dana Schwartz și Felicia Ho, cu contribuție la poveste din partea lui Kate Micucci. În deschidere, un narator tipic citește varianta clasică a abuzului suferit de Cenușăreasă, până când Lilith, una dintre vitrege, întrerupe lectura pentru a vorbi despre asasinarea de caracter din poveste.
În această versiune, mama vitregă nu este rea, ci o croitoreasă asiatică care își mută constant cele două fiice, Lilith și Margot, după muncă. Căsătoria o aduce pe familie în regatul Alouette, unde cele trei speră la stabilitate și unde fetele se apropie inițial de noua lor sora vitregă, Cenușăreasa. Relația se deteriorează când familia nou formată întâlnește un mediu ostil, descris ca fiind integral caucazian, iar la școală fetele sunt marginalizate de grupuri precum cel condus de Priscilla, vocea lui Nikki Glazer. Cenușăreasa nu intervine suficient, iar rivalitatea dintre surori se naște din sentimentul de excludere, inversând rolul de antagonist.
Lilith, dublată de Ali Wong, reacționează la respingere cu rebeliune. Ea fură o baghetă magică de la Nașa cea bună, interpretată de Bette Midler, și sabotează balul regal, punând în pericol planurile prințului, vocea lui Daniel Radcliffe, și destabilizând regatul. Conflictul o obligă pe Lilith și pe sora vitregă pe care o urăște să pornească împreună printr-o pădure pentru a repara situația.
IndieWire descrie producția ca pe un exercițiu corect, dar neted, realizat cu o animație luciosă și o poveste previzibilă. Cenușăreasa o vede pe Lilith ca pe o fată rea, iar Lilith o percepe pe Cenușăreasa ca pe o persoană superficială, până când ambele descoperă nuanțe în caracterul celeilalte. Pe ansamblu, filmul este apreciat ca suficient de distractiv pentru copii, însă insuficient de implicant pentru părinți și lipsit de memorabilitate.
Recenzia recunoaște câteva momente de emoție autentică în secvențele despre bullying și importanța acordată de copii acceptării sociale, însă consideră că acestea nu reușesc să depășească formula uzată a reimaginărilor centrate pe antagoniști. „Steps” apare astfel ca un divertisment de consum, construit competent, dar fără subversivitatea pe care o promiteau inițial poveștile cu răufăcători umanizați.
