Potrivit Variety, David Leitch, regizorul lui „The Fall Guy”, „Bullet Train” și „Deadpool”, semnează cu „How to Rob a Bank” un film de jaf susținut de Amazon care încearcă să fie relevant cultural și stilistic, dar ajunge să fie perceput ca obositor și tonal dezechilibrat.
Povestea urmărește un grup de tâlhari care poartă măști de lup și publică pe un canal de tip YouTube tutoriale despre cum se jefuiește o bancă. Liderul grupului este Ryan, interpretat de Nicholas Hoult, un cititor de Marx care explică în fața camerei principiile lor anti-sistem. Echipa include Emi, o diversiune cu perucă jucată de Anna Sawai, musculatura de rezervă Vince de Pete Davidson și hackerul Hugo de Rhenzy Feliz. Jafurile sunt prezentate în mod meta, cu imagini de tip GoPro, grafice pop-up și secvențe care par filmate ca un clip explicativ.
Pe firul anchetei, agentul FBI John West, interpretat de John C. Reilly, o recrutează pe Raegan, o specialistă în tehnologie jucată de Zoë Kravitz, care se află sub arest la domiciliu după ce a creat un software ilegal de triangulare a poziției prin imagini online. West îi promite ridicarea acuzațiilor în schimbul folosirii invenției pentru a localiza grupul. Din această pereche ar trebui să rezulte o dinamică de buddy-cop, dar scenariul semnat de Mark Bianculli apelează la replici forțate și excentricități laborioase.
Variety notează că filmul folosește un dispozitiv de cadru neplăcut, cu jafurile redate mereu în modul twitchy meta, ceea ce îngreunează livrarea suspansului. Mesajul despre tâlhari simpatici care contestă un sistem care protejează bogații nu este nou, iar în această versiune este expus cu un tipar vizual strident. Există și o referință la „Point Break” într-o secvență.
Notele de presă ale producției explică faptul că cei patru hoți sunt conturați sumar pentru a permite proiecția publicului: Vince este veteran de război cu o fiică mică, Hugo este fiul unor imigranți fără acte, iar Ryan și Emi sunt foști îndrăgostiți de facultate marcați de moartea copilului lor după un scandal de asigurări. Critica subliniază că aceste biografii sunt prezentate perfunctoriu, cu revelații târzii de tip telenovelă și secvențe emoționale prelungite, susținute de două inserții muzicale cu Billie Eilish. Durata de două ore este descrisă ca interminabilă, iar finalul este prezentat ca auto-important.
