Potrivit Variety, „Confessions” este prezentat ca o dramă deliberat lentă și încărcată de dialog, regizată de cehul Václav Marhoul, cunoscut pentru „The Painted Bird”, și scrisă și produsă de Ben Shapiro. Filmul este distribuit de compania Daily Wire a lui Shapiro și îi reunește pe Rob Lowe și James Franco în rolurile principale. Recenzia notează că numele lui Shapiro în generic pregătește așteptări, iar pelicula joacă ca o adaptare a unei piese de teatru pe care nimeni nu a încercat să o deschidă pentru ecran.
Acțiunea este plasată în Uniunea Sovietică din 1938 și urmărește un bărbat aparent nevinovat arestat ca contrarevoluționar. Alexi, interpretat de Lowe, este un fost profesor de literatură ajuns la pământ, angajat într-un post fără perspectivă la Ministerul Transporturilor. După o secvență în care linge vodca vărsată pe jos, personajul este escortat cu forța la închisoarea Lubyanka din Moscova, unde este acuzat de legături cu un preot ortodox disident care a publicat pamflete critice la adresa sistemului. Interogatorul său este Vladimir, jucat de Franco, fostul său student, care începe prin discuții despre Dostoievski și Tolstoi înainte ca presiunile să devină explicite.
Marhoul marchează trecerea între secvențe cu fade to black, sugerând locuri pentru pauze, iar ritmul general este descris ca ponderos și static. Lowe și Franco reușesc să transmită momente emoționale chiar și cu replici stângace, dar tensiunea este adesea eclipsată de conștientizarea trecerii timpului. Vladimir încearcă să-l determine pe Alexi să semneze o mărturisire, oferindu-i chiar reîntâlnirea cu fosta soție, interpretată de Jennifer Jason Leigh, și cu fiul adult, jucat de Kodi Smit-McPhee, un tânăr în ascensiune în birocrația sovietică. Alexi rămâne ferm până când interogatoriul devine fizic.
Subtextul religios crește treptat spre un punct culminant. Se dezvăluie târziu că alegerea lui Vladimir nu este întâmplătoare, iar cei doi bărbați împart o istorie comună. Filmul sugerează că Alexi simte nevoia de pedeapsă pentru păcatele sale, legată de atașamentul său nou format față de Iisus Hristos, ceea ce conduce la o încheiere ambiguă. Scrie Variety că această ambiguitate poate stimula discuții pentru cei care rămân până la final.
În ciuda acestor elemente, pelicula este considerată dificil de urmărit pe alocuri. Sunt semnalate calități de mâna a doua în construcția poveștii, inclusiv o scenă cu soția în sala de interogatoriu care amintește de secvența cu Alan Bates și Carol White din „The Fixer” al lui John Frankenheimer din 1968, un film despre un nevinovat chinuit de autorități în Rusia. Un alt moment, în care un deținut interpretat de Nick Nolte descrie ororile foametei provocate în Ucraina în anii 1930, este perceput ca un moment mare menit să puncteze, un showstopper în căutarea unui spectacol de oprit.
