A trecut mult timp de când regizorul francez Dominik Moll a avut un film de referință în cinematografele britanice, notează Little White Lies într-o recenzie a noului său titlu. Publicația descrie „Case 137” ca un procedural solid despre polițiști care distrug vieți și apoi își acoperă urmele în mod malițios.
Acțiunea se ancorează în toamna lui 2018, când protestele gilets jaunes au paralizat Franța. La Paris, membrii brigăzii de luptă împotriva bandelor, BRI, au primit mandat să se înarmeze rapid și să ia măsurile considerate necesare pentru a calma tensiunile și a reprima manifestanții catalogați ca pericol public. Filmul se concentrează pe soarta unui singur adolescent care, în urma acestei abordări laxe a controlului mulțimii, este împușcat în față și rămâne cu leziuni cerebrale ireversibile.
Léa Drucker o interpretează pe Stéphanie, șefa unei unități de afaceri interne, adică persoana care controlează poliția. Ea investighează incidentul și grupul de polițiști indisciplinați responsabili de distrugerea vieții băiatului. Prima parte a filmului este cea mai interesantă, scrie recenzia, pentru că Moll intră în detaliile microscopice ale anchetei și arată toate instrumentele de care dispun Stéphanie și echipa sa.
În a doua jumătate, pelicula se mută spre o dezbatere morală mai convențională, despre dilema pe care o ridică un astfel de caz. Este vorba despre întrebarea dacă solidaritatea polițienească trebuie menținută în orice situație pentru a păstra iluzia forței și ordinii, sau dacă polițiștii care încalcă regulile trebuie pedepsiți pentru a arăta că poliția nu este o unitate impenetrabilă și monolitică care își stabilește regulile pe parcurs.
Potrivit Little White Lies, „Case 137” este un policier francez despre ofițeri de inspecție internă care încearcă să aducă în fața justiției membri ai echipei de intervenție gata să tragă. Tonul rămâne sobru, iar filmul este prezentat ca o dramă procedurală care pune în discuție acoperirea abuzurilor și costul personal al anchetei.
