MGM+ și BBC One au lansat pe 6 septembrie miniseria în patru părți A Tale of Two Cities, semnată de creatorul Daniel West. Potrivit The Hollywood Reporter, distribuția reunește Kit Harington în rolul lui Sydney Carton, Francois Civil în rolul lui Charles Darnay, Mirren Mack în rolul Luciei Manette și Roxane Duran în rolul Madamei Defarge. Producția a fost difuzată duminică, 6 septembrie, pe MGM+.
Recenzia notează că seria profită parțial de absența unei interpretări filmate definitorii pentru romanul lui Charles Dickens, dar concluzionează că adaptarea rămâne o dezamăgire blandă. Textul vorbește despre lipsa pasiunii în triunghiul romantic, despre orașele Paris și Londra prezentate ca scene aproape identice într-un depozit din Europa de Est și despre o narațiune care nu reușește să iasă în evidență nici ca roman, nici ca thriller, nici ca producție de epocă.
Povestea începe cu un prolog la Paris în 1764, unde tânăra Lucie Manette îl vede pe tatăl ei aparent ucis, apoi sare 18 ani mai târziu. Lucie trăiește la Londra cu doamna Lorry, interpretată de Sharon Duncan-Brewster, și încearcă să urmeze o carieră medicală. Sosirea lui Charles Darnay, care lucrează pentru revoluționarii francezi și aduce o scrisoare despre tatăl Luciei, declanșează intriga. Scrisoarea conține sintagma „recalled to life”. La frontieră, Charles este rănit, este arestat ca spion, iar Lucie îl caută pe avocatul Sydney Carton, descris ca fiind în general bețiv și necioplit.
Atât Charles, cât și Sydney se îndrăgostesc de Lucie, iar ea dezvoltă sentimente pentru ambii. Recenzia subliniază lipsa chimiei între Mack, Civil și Harington și caracterizările subțiri ale personajelor secundare. Madame Defarge este singura figură care se apropie de interes, prin interpretarea Roxanei Duran, însă cauza și legătura ei cu aceasta sunt tratate mecanic. Regia lui Richard Clark este descrisă ca temporar fragmentată, fără impuls emoțional sau geografic, iar paralelismul dintre cele două orașe și dintre perechile de personaje nu este urmărit.
Seria se grăbește de la deschiderea memorabilă, redată ca voiceover la finalul primului episod, spre finalul amplu, de asemenea ca voiceover. Cliffhanger-ele de la sfârșitul episoadelor nu transmit urgența specifică lui Dickens. Recenzia încheie că există o adaptare mai bună a lui A Tale of Two Cities și că această versiune nu este aceea.
