Potrivit Variety, pe 4 septembrie 2026 a fost publicată recenzia pentru The Basics of Philosophy, cel mai recent lungmetraj al lui Paul Schrader. Textul îl plasează în seria de drame despre bărbați torturați de vină în care regizorul a lucrat în ultimii ani și îl descrie ca o încercare sinceră de a transforma o problemă controversată într-un joc despre vină și moralitate.
Filmul îl urmărește pe profesorul John Jorrisen, interpretat de Jack Huston. Jorrisen predă la un colegiu mic și are o relație cu Becca, o colegă psiholog interpretată de Sofia Boutella, care are un fiu. Tatăl său, Melvyn, jucat de Bill Pullman, este în spital și moare. La înmormântare, Jorrisen ține un elogiu. Acolo îl vede pe Miguel Vasque, interpretat de Daniel Zovatto. Flashback-urile, filmate în alb-negru de contrast ridicat, arată că în tinerețe Jorrisen a abuzat sexual de Miguel, pe atunci un băiat de 14 ani interpretat de Trevor Dolden, fiul grădinarului familiei. După mărturisire, tatăl lui Jorrisen a oferit sprijin financiar și emoțional familiei lui Miguel.
Recenzia notează că Schrader revine la teme familiare. În The Card Counter regizorul întreba dacă cineva poate înceta să mai fie un tortionar, în Master Gardener dacă cineva poate înceta să mai fie un nazist, iar în The Basics of Philosophy întrebarea devine dacă este posibil să fi fost odată pedofil. Criticul observă că abordarea este directă, cu o secvență de deschidere în care Huston vorbește în fața tablei despre cursul The Basics of Philosophy.
Colaborarea cu directorul de imagine Sean Price Williams aduce un plus vizual esteticii ascetice pe care Schrader a folosit-o anterior, iar partitura lui Eli Kezsler contribuie la un ton sumbru și neliniștit. Performanța lui Jack Huston este evidențiată pentru intensitatea privirii și controlul vocii. Sofia Boutella apare ca Becca, iar Karl Glusman are un rol cameo ca Spinoza într-o scenă de parc descrisă ca singura încercare de lejeritate din film.
Povestea se complică dincolo de confruntarea dintre Jorrisen și Miguel, adăugând dorințe frustrate, sinucidere, auto-înșelare și examinare de sine. Recenzia subliniază că filmul nu urmărește o plauzibilitate psihologică strictă, ci o construcție intelectuală despre păcate care pătează sufletul. Concluzia rămâne ambivalentă, sugerând că schimbarea este posibilă, dar și că există riscul revenirii la vechile tipare.
