Potrivit Variety, pe 14 septembrie 2026 a apărut recenzia lungmetrajului de debut La Gradiva semnat de Marine Atlan. Critica îl prezintă ca un studiu al promisiunii și fragilității adolescenței, filmat în timpul unei excursii școlare la Pompei, și îl citează drept debutul unei voci majore în regie.
Filmul are o durată de 2 ore 25 de minute și urmărește un grup de elevi francezi în ultimul an de liceu, luați de profesoara de latină Mme Mercier, interpretată de Antonia Buresi, într-o deplasare la Pompei. Povestea este construită din interacțiuni cotidiene: discuții politice la cină, interpretarea mesajelor de la un crush, meciuri de fotbal improvizate și întâlniri nocturne. Recenzia notează că fiecare personaj este prins în negocierile adolescenței între integrare și diferențiere.
Atenția se concentrează în special pe trei elevi. Suzanne, interpretată de Suzanne Gerin, este descrisă ca tipul artistic, retras și morocănos. Toni, jucat de Colas Quignard, este prezentat ca elevul care își revendică rădăcinile familiale în Napoli și care folosește muzica la volum mare în tren, atrăgând atenția profesoarei pentru temele restante. James, Mitia Capellier-Audat, este prietenul lui Toni și apare în scenă cu Angela, Hadya Fofana, după o relație începută în tren. Recenzia subliniază că cei trei oferă prestații naturale și că ansamblul tinerilor, alături de Mercier, formează un grup complex.
Scenariul este semnat de Marine Atlan și Anne Brouillet. Textul Variety remarcă atenția acordată diviziunilor de clasă moștenite în rândul tinerilor și modul în care grupul se reconfigurează continuu, fără o etichetă stabilă. Imaginea este semnată de Pierre Mazoyer și de Atlan, care este și director de imagine. Sunt menționate blocarea scenelor de grup, coloana sonoră de summer-Europop și decorul format din Golful Napoli, fresce, statui și mulaje de corpuri din Pompei.
În recenzie se arată că Vezuviul apare în fundal ca o metaforă literală și că filmul construiește spre ideea că fiecare personaj are o vedere parțială asupra evenimentelor. Finalul este descris prin intermediul unei secvențe de voice-over care face trimitere la viitor. Potrivit Variety, lungmetrajul este prezentat ca imaculat în intenție, execuție și efect.
