Potrivit Little White Lies, pe 16 septembrie 2026 a apărut recenzia lungmetrajului Resident Evil semnat de Zach Cregger. Textul plasează filmul ca un reper pentru adaptările de jocuri video și îl descrie drept o variantă dură a francizei zombie. Recenzia notează că regizorul evită reperele de marketing în film și integrează aluzii nostalgice în narațiune sau în fundal, fără a funcționa ca prompt pentru achiziții de merchandising.
Autorul, care se declară fan al seriei de survival horror Resident Evil, compară decizia lui Cregger cu cea a echipei Capcom din Resident Evil 7: Biohazard, unde s-a renunțat la acțiunea amplă din titlurile anterioare în favoarea unor baze de horror eficiente. Protagonistul este curierul medical Bryan, interpretat de Austin Abrams, angajat să transporte un colet misterios către General Hospital în Racoon City. Punctul de pornire este o intervenție pe un drum forestier înghețat, unde o femeie agresată de accident i se alătură personajului, iar problemele ei depășesc traumatismul auto.
Recenzia descrie primele treizeci de minute ca pe un horror independent cu design de producție minimal, dialog redus și un număr limitat de personaje. Ulterior, ritmul crește spre secvențe de splatter. Sunt menționate mecanici preluate din joc: intrări în spații întunecate, deschiderea lentă a ușilor, împușcături la cap și resurse finite de muniție. Filmul nu reproduce un joc anume, ci construiește un amalgam de repere și noduri subtile din univers.
Sunt invocate influențe vizuale precum Re-Animator și Society semnate de Bryan Yuzna, precum și filmele timpurii ale lui Peter Jackson, Bad Taste și Braindead. Personajul Bryan este prezentat ca o corecție față de atitudinile sexuale învechite din jocuri, lipsit de credențiale de tough guy și apropiat de avatarul jucătorului. Recenzia subliniază că poveștile rămân pulp concentrate pe thrill-ul momentului.
În încheiere, referința dominantă evocată este cea a filmelor B ale lui John Carpenter, cu economie de violență și momente de tăcere, alături de omagii la The Thing. Textul concluzionează că lungmetrajul este impresionant și eficient, chiar dacă percepția sa este ajutată de un prag de așteptare scăzut pentru acest tip de producție.
