Susține
cinematografie18 noiembrie 20262 min citire

„Primetime” folosește patru formate de cameră pentru a separa realul de ficțiune

Regizorul Lance Oppenheim și directorul de imagine David Bolen schimbă formatul la fiecare schimbare de punct de vedere, de la MiniDV la cameră medicală.

Foto: No Film School

Potrivit No Film School, lungmetrajul „Primetime” al lui Lance Oppenheim, cu Robert Pattinson în rolul lui Chris Hansen, urmărește ascensiunea prezentatorului de la emisiunea „To Catch a Predator” și folosește patru formate de imagine pentru a marca ce este real și ce este interior. Este primul lungmetraj de ficțiune al lui Oppenheim, documentarist cunoscut și pentru „You Can See Everything”, iar directorul de imagine este David Bolen.

Filmul construiește un sistem vizual în care formatul indică statutul imaginii. MiniDV marchează realitatea, o cameră cu tub de emisie din anii 1980, cumpărată cu 80 de dolari, plasează privirea în interiorul personajelor, ARRI Alexa stă la mijloc, iar o cameră de colonoscopie apare o singură dată pentru a traversa rețeaua. Oppenheim a filmat mult în standard definition, intenționat, pentru a separa fact de ficțiune.

Pentru secvențele de sting, echipa a folosit Panasonic DVX100B, cameră standard definition din 2005. Bolen a spus în interviu pentru MPAA că de obicei rulau opt astfel de aparate. Imaginile DV amintesc de televiziunea anilor 2000, puțin urâte și grunge, și semnalează realitatea emisiunii. Potrivirea camerelor a fost dificilă: unele înclinau spre roșu, altele spre verde, expunerea varia. Oppenheim a păstrat dezechilibrul pentru că și emisiunea originală „To Catch a Predator” avea culori și expuneri diferite de la un cadru la altul.

Camera cu tub, un model de emisie spart din anii 1980, cu două decenii mai vechi decât povestea, este folosită în special când Hansen repetă replicile de deschidere și în scena sinuciderii procurorului. Imaginea apare ruptă, cu culori separate, pentru a simula subiectivitatea. Oppenheim a spus că ar fi vrut să filmeze tot filmul cu acest aparat ciudat. Cea de-a patra cameră, medicală, apare o singură dată când Hansen zărește pentru prima dată „balena”, prădătorul care i-ar putea face carieră. Cadru parcurge un tunel de lumini LED, ca și cum ar intra în ecranul computerului și ar ieși pe partea cealaltă.

Marea parte a filmului a fost filmată pe ARRI Alexa 35, potrivit declarației lui Bolen pentru MPA. Pentru acest format echipa a creat un look propriu cu culoare și textură, lăsând luminile să fie fierbinți și să arde, iar noaptea sursa principală era adesea un ecran care strălucea ca o lumină extraterestră. Pentru textură, imaginile digitale au fost printate pe 16 mm, ceea ce aduce granulație reală. Montajul este semnat de Daniel Garber, colaborator de lungă durată al lui Oppenheim, care a împins aspectul mai departe decât planificaseră regizorul și directorul de imagine și pe care Oppenheim îl descrie ca o colaj media. Schimbarea formatelor este legată de punctul de vedere: o scenă poate începe în DV și trece pe Alexa când personajul este tensionat, revenind la DV odată ce se stabilizează.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim