Susține
cinematografie19 noiembrie 20263 min citire

Brian Duffield despre construcția și filmarea stomacului din „Whalefall”

Regizorul spune că stomacul a ajuns să regizeze filmul, iar echipa a trebuit să inventeze soluții practice pentru a menține claritatea narativă.

Foto: IndieWire

Regizorul Brian Duffield a explicat potrivit IndieWire cum a trebuit să inventeze un limbaj vizual nou pentru aventura „Whalefall”, film în care Austin Abrams joacă un scafandru înghițit de un cachalot și rămas cu o oră de oxigen pentru a scăpa. În podcastul Filmmaker Toolkit, Duffield a spus că nu a găsit niciun model de film pentru poveste și că asta a fost în același timp un coșmar și o bucurie, pentru că echipa a pornit de la zero.

Premisa a impus construirea stomacului în care Abrams rămâne blocat în cea mai mare parte a filmului și găsirea unei modalități de filmare a secvențelor. Duffield a precizat că nu a fost vorba de o acoperire normală, iar fiecare plan cu actorul în interior a devenit, prin natura sa, o cascadorie. Pe platou, ansamblul arăta bizar: un sac negru ciudat montat pe un gimbal, în mișcare, plin cu apă.

Pentru senzația de mestecare echipa a apelat la o soluție practică. Stomacul se comprima atunci când mesteca, iar efectul a fost obținut prin sărituri ale unor membri ai echipei pe structură, în timp ce Abrams era înăuntru și cineva filma din interior. Duffield nu încăpea în stomac și urmărea din exterior cum noii-zeelandezi apăsau construcția, în timp ce auzea actorul strigând. Materialul din care era făcut stomacul își schimba forma peste noapte, iar apa era drenată zilnic. La revenire, setul era altul, iar ușile se contractau din cauza umidității, astfel că până la final s-au tăiat multe uși în unghiuri pentru camere.

Toate planurile de filmare au fost abandonate pentru că stomacul își schimba continuu forma și Abrams nu putea rula în direcțiile prevăzute. Regizorul spune că stomacul a ajuns să regizeze filmul și că el și actorul au trebuit să se adapteze zilnic pentru a obține cadrele care spuneau povestea cât mai clar. O problemă majoră a fost orientarea geografică a spectatorului: echipa a discutat mult despre cum să arate că un sfincter duce spre gât sau spre al doilea stomac, în timp ce personajul se mișca constant și spațiul se deplasa în toate direcțiile.

Supervizorul de efecte vizuale Guillaume Rocheron a colaborat cu regizorul și echipa de imagine pentru repere vizuale care să ajute publicul să urmărească traseul, complicat de faptul că povestea folosește adesea punctul de vedere al personajului, care este confuz. Duffield a dorit ca spectatorul să aibă aceleași informații ca protagonistul, fără să se piardă.

În montaj, Duffield a lucrat cu montatorul Pietro Scalia pentru a găsi cea mai directă legătură cu materialul. Concluzia a fost să se pună accentul pe Abrams, considerat motorul filmului. Regizorul a insistat pe iluzia realității în sunet și montaj, afirmând că actorul apare în fiecare cadru al secvenței și că unele momente crezute dubluri digitale sunt de fapt Abrams tras și luptând.

Duffield descrie producția drept cea mai dificilă din carieră, fără precedent pentru nimeni din echipa tehnică sau artistică, și spune că nimic învățat aici nu se va aplica unui viitor proiect, dat fiind caracterul singular al lui „Whalefall”. Actorul, deși nu ar reveni pentru o continuare, a fost la fel de dispus să suporte solicitările fizice ca și departamentele implicate în provocările logistice.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim