Potrivit Variety, costumierele Janie Bryant și John Glaser au vorbit despre felul în care ținuta devine un mod de povestire, într-un panel organizat la Round Top Film Festival alături de reporterul senior de film Rebecca Rubin. Întâlnirea, intitulată „Who, What, Wear: The Importance of Costume in Storytelling”, a reunit două nume premiate cu Emmy: Bryant, cunoscută pentru „Mad Men”, „Deadwood” și producțiile lui Taylor Sheridan precum „Dutton Ranch” și spin-off-urile „Yellowstone”, și Glaser, care a lucrat la „Bridgerton”, „Gotham” și „Harry Potter 20th Anniversary: Return to Hogwarts”.
Bryant a spus că un actor este perceput prin costum înainte de a rosti primul replică. Pentru ea, acesta este „magia designului de costume”. Cei doi au insistat că punctul de plecare rămâne scenariul. Bryant a descris textul ca pe o „biblie” care arată perioada, modul în care personajele vorbesc între ele și atmosfera generală. Glaser a completat că scenariul este biblia, dar trebuie disecat pentru a înțelege personajele.
Din lectura scenariului se construiește cercetarea și apoi ținuta. Pentru povești plasate în trecut, echipa face documentare extinsă, coase piese pe comandă, vopsește materiale pentru nuanța corectă sau caută obiecte specifice. Fiecare costum presupune mai multe probe pe actor și realizarea de duplicate pentru dublurile de cascadorie.
Bryant a făcut diferența între contemporan și perioadă. La o producție istorică colaborarea cu actorii este mai intensă, pentru că majoritatea nu cunosc epoca și sunt ghidați de costumier. Glaser a fost mai direct, spunând că la costumele de epocă designerul are mai mult control, pentru că actorii nu au repere, în timp ce la ținutele moderne fiecare are o opinie, de la modele văzute în magazine la preferințe personale.
Atitudinea față de intervențiile actorilor diferă. Bryant este deschisă la colaborare, mai ales în film, unde consideră că fiecare membru al echipei trebuie să se simtă inclus. Glaser compară proba cu o ședință de terapie și spune că trebuie înțeles dacă observația vine din dorința de a îmbunătăți personajul sau din insecurități personale. Ambii subliniază importanța încrederii create în sala de probe și a sprijinului oferit atunci când costumul este văzut pentru prima dată.













