La Toronto Film Festival a fost proiectată versiunea cinematografică a piesei Prima Facie, semnată de Suzie Miller. Relatează Deadline că adaptarea, regizată de Susanna White și scrisă de Miller, nu o păstrează pe Jodie Comer în rolul central. Pe scenă, în 2022, Comer a jucat one-woman play-ul în West End și pe Broadway, câștigând Olivier pentru cea mai bună actriță și Tony Award. În film rolul avocatului Tessa revine Cynthiei Erivo, iar povestea este deschisă spre un format mai convențional de dramă de tribunal.
Tessa este un barrister dedicat care apără bărbați acuzați de agresiune sexuală, folosind procedurile legale pentru a obține achitarea. Filmul o prezintă inițial în sala de judecată și în viața personală. Se formează o relație cu colegul de multă vreme Julian, interpretat de Daniel Ings. După o seară în birou și o întâlnire la domiciliu, în care ambii consumă alcool în exces, Julian insistă pentru un nou contact sexual deși Tessa este bolnavă și nu dorește. Ea pleacă în ploaie, ajunge la secție și califică episodul drept viol. Julian nu înțelege reacția ei, iar după ce află de plângere își dă seama că cariera i-ar putea fi afectată. Tessa solicită transferul într-un alt birou juridic, iar câțiva ani mai târziu cazul ajunge în proces.
Dispozitivul narativ central rămâne vocea interioară a Tessei, preluată din piesa de teatru. Ea cunoaște exact etapele prin care vor trece victimele agresiunii sexuale și se teme să nu piardă prin metodele pe care le-a folosit ea însăși în apărare. Pe parcursul procesului, avocatul principal al apărării, Hugh Dalton KC, interpretat de Simon Russell Beale, o acuză că ar fi pus la cale situația pentru a obține un post în altă jurisdicție și subliniază că relația a fost consensuală.
Regia lui White încearcă să arate o gamă largă a definiției violului, evitând alb-negru. Julian nu este prezentat ca un personaj rău, ci ca un bărbat atras de Tessa care nu recunoaște greșeala nopții respective. El este descris ca insensibil și care a forțat prea mult, nu ca abuziv. Personajul este și fiul unui judecător important. Miller, care are și ea background juridic, pune accent pe statisticile care arată că verdicturile în cazurile de agresiune sexuală nu favorizează în mod covârșitor reclamanta.
Deadline notează că Erivo, văzută anterior în Harriet, oferă o interpretare solidă în ambiguitatea rolului, iar restul distribuției, inclusiv Ings, este funcțional. Revista compară filmul cu Witness For The Prosecution din 1957 și observă că deschiderea spre un format de tribunal reduce impactul visceral al piesei cu un singur personaj. Piesa a generat reforme în sistemul juridic, iar filmul este prezentat ca o încercare de a duce discuția către un public mai larg.
