Premiera lungmetrajului Prima Facie la Festivalul de Film de la Toronto a atras o recenzie rezervată din partea The Guardian. Adaptarea cinematografică semnată de Suzie Miller și regizoarea Susanna White îi oferă rolul lui Tessa lui Cynthia Erivo, interpretare care în scena teatrului a aparținut lui Jodie Comer. Potrivit cronicii, transferul pe marele ecran reduce o piesă cu o singură actriță, premiată cu Olivier, la un procedeu procedural de tip Law & Order, pierzând intensitatea mărturiei personale care făcea forța montării originale.
Piesa lui Miller din 2019 urmărește o avocată de succes din Londra, specializată în apărare penală, care devine ea însăși reclamantă într-un caz de viol. Structura pune accentul pe efortul continuu al interpretei, nu pe acțiunea distribuită. În teatru, spectacolul a funcționat prin monologul susținut și prin expunerea directă a gândurilor personajului, cu Comer în rolul central la Londra și New York.
În versiunea filmică, Erivo nu mai este singură pe scenă. Personajul trebuie să împartă spațiul cu alți actori și să trăiască în timp real secvențe care pe scenă erau doar rememorate. Această deschidere către un ansamblu, cu Noma Dumezweni în rolul mamei June, Toheeb Jimoh ca fratele Johnny și Daniel Ings ca Julian, partenerul și agresorul, erodează tensiunea specifică piesei. Regia lui White optează pentru o tratare sobră, cu puține intervenții vizuale, iar monologul interior este folosit cu economie, devenind un artificiu perceput ca timid.
Tessa este prezentată ca o apărător la Old Bailey, aleasă frecvent pentru dosarele de agresiune sexuală pentru că prezența unei femei în apărare este considerată avantajoasă pentru inculpat. Personajul provine dintr-un mediu modest, cu mama curățătoare și fratele în construcții, și a urcat social printr-o bursă la Cambridge. Traiectoria este întreruptă de violul comis de colegul Julian, după o seară în care cei doi păreau să se apropie. Tessa depune plângere și acceptă un proces în care caracterul și motivele sale vor fi examinate, conștientă de șansele reduse de condamnare.
Critica subliniază un salt temporal de trei ani între plângere și proces, care elimină posibilitatea de a urmări evoluția personajului în perioada de procesare a traumei. Filmul devine procedural, reluând detaliat evenimentele deja văzute. Se remarcă lipsa umorului tăios și a variațiilor de intensitate care caracterizau spectacolul teatral, iar mesajul despre frecvența agresiunilor sexuale și dificultățile justiției este livrat într-o manieră directă. În încercarea de a universaliza povestea dincolo de mărturia unei singure femei, adaptarea ajunge, în această lectură, la o versiune anodină a materialului de scenă. Prima Facie este în căutare de distribuție după premiera de la Toronto.
