The Girl with the Leica a avut premiera mondială la cea de-a 83-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, deschizând secțiunea Orizzonti. Proiecția a fost notată pe 2 septembrie 2026, iar filmul este semnat de Alina Marazzi, cu scenariu scris împreună cu Valia Santella. Potrivit Cineuropa, lungmetrajul este o adaptare liberă a romanului La ragazza con la Leica de Helena Janeczek, centrat pe viața și activitatea fotografei de război germane Gerda Taro, născută Gerda Pohorylle.
Povestea urmărește traiectoria lui Taro, interpretată de Emilia Schüle, de la exilul în Paris după venirea la putere a partidului nazist până la implicarea în documentarea Războiului Civil Spaniol. În Paris o întâlnește pe Endre Friedmann, jucat de Aaron Altaras, fotojurnalist care devine partenerul ei. Cei doi folosesc un alias comun, Robert Capa, pe care îl păstrează el, în timp ce ea își schimbă numele în Taro. Filmul ajunge la moartea ei în 1937, eveniment care o plasează ca prima fotojurnalistă ucisă pe un câmp de luptă.
Recenzia subliniază coerența narativă și ritmul secvențelor, precum și intenția de a arăta camera ca instrument de rezistență la fascism. Imaginea este semnată de chiliano-danezul Manuel Alberto Claro, iar montajul de Ilaria Fraioli. Performanța lui Emilia Schüle este descrisă ca elementul central al filmului, cu prim-planuri care apropie spectatorul de interioritatea personajului. Distribuția este prezentată ca bine aleasă și calibrată. Designul de producție este al Giadei Calabria, costumele aparțin Bettinei Pontiggia, iar coloana sonoră este integrată în desfășurarea poveștii. Locațiile variate contribuie la amploarea vizuală a materialului.
Producția este o coproducție italo-germană realizată de Vivo Film și Rai Cinema cu Komplizen Film, în coproducție cu ZDF/ARTE, Eolo Film Productions, Film i Väst și Zentropa Sweden. Drepturile de vânzări internaționale au fost achiziționate de Fandango Sales înainte de premiera de la Veneția. Filmul este prezentat ca o narațiune autonomă, care funcționează atât pentru publicul interesat de istoria secolului XX, cât și pentru spectatorul obișnuit, datorită construcției sale dramatice.
