Potrivit No Film School, una dintre cele mai frecvente observații din munca de consultanță pe scenarii este că personajele trebuie privite mai atent. Fie că le lipsește individualitatea, arcul sau trecutul, construirea unui personaj credibil rămâne una dintre provocările centrale ale scrisului de scenariu, iar soluțiile eficiente nu sunt cele la care se gândește de obicei.
Autorul articolului pornește de la discuțiile aduse de Big Red Stripe pe YouTube și de la propria experiență. O eroare comună este confundarea simptomului cu cauza. Predictibilitatea, de pildă, nu este în sine un motiv de respingere a unui scenariu. Povești cu structuri cunoscute încă emoționează, iar iritarea provocată de previzibilitate vine mai degrabă din probleme legate de personaje, ritm sau lipsa unei voci. Același mecanism se aplică și în cazul personajelor plictisitoare.
Reacția obișnuită a scriitorilor este să adauge mai mult trecut, mai multă profunzime sau evenimente traumatice ascunse. Această abordare este descrisă ca un plasture pe o rană care ar avea nevoie de cusături. În practică, publicul acordă mai puțină atenție trecutului și mult mai multă atenție cine este personajul acum și ce vrea în prezent. Un personaj fără un istoric clar, dar cu o dorință prezentă, precisă și sensibilă la timp, reține mai mult decât un personaj prins în demonii trecutului fără un obiectiv actual care să-i dea sens.
Exemplul folosit este Tom Cruise în „Magnolia”. Personajul este zgomotos, pompos, misogin și suferă în spatele exteriorului exagerat. Explicația pentru comportamentul său este relația tensionată cu tatăl. Arcul său narativ se încheie cu reconcilierea cu tatăl pe patul de moarte. Astfel, nevoia prezentă este satisfăcută în timp ce trecutul rămâne prezent. Autorul subliniază că simplificarea nu diminuează impactul filmului, ci arată diferența de priorități între proiecte. Nu ar fi avut sens să se insereze un trecut parental tragic al lui Indiana Jones în „Raiders of the Lost Ark”. Pentru acel tip de poveste există „The Last Crusade”.
Screenwriting-ul nu funcționează pe o formulă unică. Primul pas este stabilirea dorințelor și nevoilor care permit un arc concret, apoi definirea clară a cine, ce, când, unde și de ce în prezent. După aceea se poate evalua dacă adăugarea de trecut îmbunătățește scenariul. Dacă nu servește povestea sau personajul, trebuie eliminată. Când există îndoială, articolul recomandă consultarea unei persoane de încredere, feedback-ul fiind modul prin care se avansează.
