În cronica publicată de Films in Frame, Victor Morozov scrie că „Orphan” (Árva), noul film al lui László Nemes, venit la 7 ani după „Sunset”, face din Budapesta lui 1957 fundalul unor mari intensități sentimentale. Filmul rulează în cinematografe din 3 iulie.
Andor (Bojtorján Barabas), un băiat de 13 ani, își așteaptă tatăl, un evreu deportat în ’44, până când apare un bărbat, jucat de Grégory Gadebois, care susține că el e tatăl biologic. Criticul vede în scenariu un coming of age al dezvrăjirii: copilul descoperă impuritatea mamei și complicațiile existențiale ale tuturor sub zodia realpolitik-ului.
Cea mai bună, în lectura lui Morozov, e prima parte, filmată în format 4:3, într-o paletă de grej, ocru și pământiu, cu o Budapesta fanată. Dar, observă el, de la „Son of Saul” (2015) încoace Nemes a ajuns „un cineast foarte academic”: reconstrucție istorică fetișistă, tropi narativi uzați și simplificări menite să-l facă inteligibil pentru cei mulți.
Concluzia criticului: filmul sfârșește ca „dramă de costume nobilă”, mai interesat de mișcări sentimentaloide decât de o adevărată insolitare a trecutului comunist, iar Nemes riscă să devină, alături de Pawel Pawlikowski, istoricul oficial al pieței festivaliere.
