László Nemes, fiu al regizorului maghiar András Jeles, construiește o relație de diferență față de moștenirea paternă. În timp ce András Jeles ajunsese la Veneția în 1979 cu Micul Valentino/A kis Valentinó, un titlu modernist asociat cu anticiparea stilului lui Jim Jarmusch, fiul său a optat pentru un academism vizibil după debutul oscarizat Fiul lui Saul/Saul fia din 2015, accentuat în Amurg/Napszállta din 2018 și în Orfan/Árva. Coproducția Ungaria-Marea Britanie-SUA-Cipru-Franța-Germania a fost prezentată la ediția 2025 a Festivalului din Lagună și este distribuită în România din 3 iulie 2026 de Independența Film, potrivit Revista Film. Formarea la Paris și New York explică, în lectura sursei, această opțiune aparent demonstrativă.
Al treilea lungmetraj gravitează în jurul evreității fără accentuările convenționale ale producțiilor recente. În timpul prigoanei antisemite din Ungaria, Klára este salvată de un măcelar care o ascunde în propria casă, în timp ce soțul ei ajunge în lagărele morții. Din recunoștință, obligație sau iubire, femeia întreține cu salvatorul o relație din care se naște băiatul Andor Hirsch. Pentru protecție, copilul este lăsat la orfelinat și este recuperat de mamă în 1949. Revoluția din 1956 îi surprinde pe cei doi într-o existență modestă la Budapesta, pe salariul primit de Klára de la băcănia unde lucrează, local unde familia ei deținea înainte de război. Povestea corespunde, în film, cu cea a bunicii regizorului.
Peisajul dominant al filmului este cel urban al anului 1957, o capitală pământie marcată de luptele de stradă din toamna precedentă împotriva ocupantului sovietic. Tonurile sumbre și obscuritatea corespund psihologiei micului erou, care divinizează figura paternă pământească, nu pe cea cerească, băiatul respingând sinagoga. Invocațiile către tatăl biologic au loc în centrala termică a casei. Obstacolul apare odată cu revenirea măcelarului, rămas fără soție și copil după fuga din Ungaria în octombrie 1956, care dorește să-și refacă viața alături de femeia pe care a ascuns-o și de fiul pe care îl consideră al său.
Nemes îl distribuie pe Bojtorján Barabas în rolul lui Andor, cu un chip serafic și o personalitate inflexibilă, iar măcelarul este întruchipat de actorul francez Grégory Gadebois, cunoscut și pentru rolul lui Jean Valjean în filmul lui Éric Besnard din 2025. Regizorul evită atât demonizarea, cât și clișeul brutei cu inimă de aur. Imaginea lui Mátyás Erdély urmărește tandemul copil-artist matur ca pe două fețe ale aceleiași monede. Klára este interpretată de Andrea Waskovics, iar prin ea se transmite replica: „Cu cât îl vei urî mai tare, cu atât vei semăna mai mult cu el!”.
Finalul reunește tatăl, mama și fiul în roata mare de la bâlci, unde se conturează steaua comunismului, nu steaua lui David, cum a sugerat un comentator italian. În zona politică, sursa notează o reflectare fragmentară a ecourilor Revoluției din 1956, ilustrată printr-un personaj sumar conturat, fratele prietenei lui Andor, luptător antistalinist ale cărui ascunzători sunt dezvăluite securiștilor de micul erou fără remușcări. Mesajul reținut este cel al unei lumi orfane de transcendent și înrobită cărnii, pus la păstrare în pelicula creației pentru vremuri viitoare.
