Potrivit Variety, după două producții megabudget din seria Godzilla vs. Kong, regizorul Adam Wingard, cunoscut și pentru Death Note, revine la rădăcinile indie de midnight cu Onslaught, lansat de A24. Recenzia descrie filmul ca un slasher militarizat cu un cronometru de 12 de ore care numără invers spre un masacru inevitabil, un gen de divertisment cu muchie pe care Wingard și scenaristul Simon Barrett îl practicau înainte de trecerea la producțiile de studio.
Textul notează că pelicula nu este cea mai șlefuită din filmografia celor doi și pare să aibă nevoie de o nouă versiune pentru a-și strânge mecanismele, dar o consideră cea mai realizată estetic și un final potrivit pentru un sezon cinematografic aglomerat, înainte de trecerea spre perioada de Halloween.
Povestea se construiește pe două planuri care rămân separate până târziu în cele 92 de minute. Pe de o parte, Adria Arjona joacă rolul lui Celeste, fost sniper paranoic și posesor de armă, manager al unui trailer park pentru veterani ai armatei americane. Practica sa de tragere este întreruptă de apariția ex-soțului înstărit, care lasă în grijă ei pe fiica lor, Daisy, interpretată de Blake Kennedy. În paralel, în decorul unei baze militare secrete, Dr. Hans Kammler, interpretat de Dan Stevens, și soția sa dominatoare Hanna, jucată de Rebecca Hall, finalizează experimente pe trei super-soldaţi sociopaţi pentru un contractor militar privat.
Montajul de deschidere parcurge invers mai multe războaie americane, cu accent pe Operation Paperclip, sugerând legăturile naziste ale lui Kammler și metodele sale de tortură asupra subiecților umani, dintre care cel puțin doi sunt negri, al treilea având fața intenționat ascunsă. Subtonurile rasiale rămân în fundal, Wingard lucrând în limbajul complexului militar-industrial american și al imagisticii horror, apropiat de tonul din The Guest.
Cele trei personaje antagoniste încep să împuște și să taie prin orașe cu arme inventive, ajungând mult mai târziu la fortăreața involuntară a lui Celeste, unde aceasta se opune alături de vecinul înțelept Josiah, interpretat de Reginald VelJohnson, și de șeriful local Kovacks, jucat de Eric Wareheim. În spatele lor apare o echipă de curățare condusă de hitmanul idiosincratic Cyrus, interpretat de Drew Starkey, un al treilea fir care distrage de la evenimentul central.
Recenzia subliniază că întârzierea confruntării permite apropierea de Celeste și evidențiază prestația lui Arjona, cu momente de protecție maternă, dar face ca ucigașii camuflați, cu ochi luminoși, să atingă apogeul devreme, lăsând confruntarea finală pe ritmuri repetitive. Soldații, deși concepuți ca inteligenți, adoptă o cadă flailantă de tip Leatherface din The Texas Chain Saw Massacre, ceea ce cere o ajustare a așteptărilor. Cu un copil neprotejat în scenă și o mamă dispusă să meargă departe, filmul rămâne o experiență sustinută de violență viscerală și de montajul audio-vizual strâns realizat de Wingard împreună cu compozitorul Matthew Pusti.
