Potrivit Variety, debutul de lungmetraj al lui Jannis Lenz, Oasis, este prezentat ca o parabolă strânsă și tulburătoare despre bullying și legături în adolescență. Filmmakerul german născut, format în Austria, construiește un prim film controlat, cu o observație rece asupra unui trio interdependent de liceeni ostracizați care se retrag în pădurea din jurul orașului lor german.
În centrul poveștii se află Lukas, interpretat de Florian Geißelmann, un băiat liniștit, sensibil, artistic, care trăiește cu tatăl său Martin, jucat de Godehard Giese, profesor la școala sa. Lukas îl cunoaște pe Andi, interpretat de Anton Petzold, un adolescent mare și rănit, fiul unui militar detașat la baza din apropiere. Relația îl expune pe Lukas la o pierdere de capital social la școală. Cel mai bun prieten al lui Lukas este Maya, interpretată de Mathilda Smidt, care urmează o școală specializată de muzică și locuiește într-o casă mare, aparent fără supraveghere parentală.
Trio-ul își creează o realitate comună în pădure, cu ritualuri care devin tot mai bizare. Diriginta de imagine Alexander Dirninger, care semnează și scenariul alături de Lenz, urmărește acțiunea cu o detașare calculată. Într-o secvență, Lukas decupează bretelele din bluzele mamei sale decedate și le lipește în jurul toracelui pentru a-și confecționa un fel de veste antiglonț improvizată în timpul jocurilor de paintball cu Andi. Întâlnirile lor în pădure sunt însoțite de sunetul turbinelor eoliene din apropiere.
În paralel, un video cu umilința lui Andi începe să circule pe rețelele sociale. Reacțiile sale defensive atrag atenția autorităților școlare. Lukas intervine rar, iar după ce îl prezintă pe Andi lui Maya, cei trei se apropie prin jocuri de atingere, mușcare și vătămare, fără a ajunge la sexualitate. Ritualurile funcționează ca un inlet emoțional care îi adâncește în codependență și îi îndepărtează de colegi.
Adultii din jur, inclusiv Martin, directorul școlii și părinții îngrijorați, încearcă să gestioneze situația fără să înțeleagă motivațiile reale ale adolescenților. Consilierul școlar, interpretat de Britta Hammelstein, îi spune lui Lukas: „Sometimes the victim role is a personal choice”. Filmul trasează o paralelă între dinamica grupului de adolescenți și cea a adulților, sugerând că instinctul de a te integra prin agresarea membrului vulnerabil nu dispare odată cu vârsta. Sunetul este realizat de Nora Czamler și Benedikt Palier, care semnează și partitura. Recenzia notează o ultimă parte mai deschisă, care lasă întrebarea dacă spațiul sigur construit de cei trei este un adevărat oasis sau o miraj.
