Potrivit notei lui Andrei Gorzo publicate pe 21 iulie 2026, autorul a văzut Odiseea în ziua intrării pe ecrane și o consideră peste nivelul minim de acceptabilitate, dar amână comentariul. Refuzul unei colaborări plătite din lipsă de timp îl determină să nu scrie despre film pe gratis și să aleagă o deviere în lateral, cu o relectură a lui Prestigiul, lungmetrajul lui Christopher Nolan de acum două decenii, realizat într-o perioadă în care bugetele nu erau nelimitate și statutul proiectelor sale era încă cel de filme, nu de megaevenimente.
Prestigiul este tratat ca un exercițiu autoreflexiv construit pe romanul lui Christopher Priest din 1995 și plasat la sfârșitul secolului al XIX-lea în jurul rivalității a doi iluzioniști londonezi. Gorzo folosește acest material pentru a trasa o linie între Nolan de atunci și percepția actuală a acestuia ca cineast vizionar. Înainte de filmările la Odiseea, regizorul și-ar fi proiectat echipei filme ale lui Tarkovski și Kurosawa, însă imaginile din Odiseea, precum calul troian pe plajă, ciclopul sau scena cu Circe, sunt descrise ca ilustrative, potrivite pentru o ediție de lux dar prescurtată a epopeii, nu ca imagini poetice.
Caracterizarea propusă este aceea de prozaic, literal și pedestru, termeni care nu sunt folosiți ca reproșuri ci ca descrieri ale unei estetici apropiate de arta magiei practicate în film de Angier, interpretat de Hugh Jackman, și Borden, interpretat de Christian Bale. Cei doi operează cu o inginerie teatrală old school, cu trape, scripeți și colivii, în colaborare cu un tehnician numit ingénieur, după regulile instituite în Franța de Jean-Eugène Robert-Houdin, cel care a mutat magia din bâlciuri în teatre. Modelul de seriozitate este un magician chinez care se aservește personajului său până la automutilare, iar Borden comentează „Doar așa poți scăpa de toate astea”, replică cu dublu sens existențial și profesional.
Din această observație derivă o reflecție despre practica cinematografică a lui Nolan, adept al cinemaului fotografic predigital și credincios în capacitatea imaginii de a capta soliditatea lumii fizice. Utilizarea CGI este văzută ca necesară doar în relație cu această soliditate, iar necesitatea construcțiilor reale este ilustrată prin exemplul calului troian construit fizic. În Prestigiul nu apar referințe la frații Lumière sau la Georges Méliès, absență structurantă, iar amenințarea lui Méliès este deviată în film spre cuplul Edison-Tesla.
Plotul urmărește obsesia lui Danton pentru o scamatorie de dispariție și reapariție la distanță, făcută mai bine de Profesor. Ajutorul tehnic este asigurat de ingénieur-ul interpretat de Michael Caine. Rivalitatea îl împinge pe Angier în SUA, în Colorado, la Nikola Tesla, interpretat de David Bowie, pentru un dispozitiv de teleportare. Formula căutată este descrisă ca electrificare plus puterea teatralității. Filmul este remarcat pentru dublul twist final, cu sosia Profesorului și cu mașinăria de clone a lui Tesla, precum și pentru structura narativă cu patru planuri temporale convergente, moștenire din D.W. Griffith prin Alain Resnais și Nicolas Roeg. Sunt evidențiate și temele recurente ale dublului, ale obsesiei masculine distructive și rolul secundar al personajelor feminine, cu referire la co-producătoarea Emma Thomas și la actrițe precum Rebecca Hall și Scarlett Johansson.
