În 1993, Hideaki Anno scrie: „Când a început? De când animația a încetat să fie interesantă? Animația însăși s-ar fi putut opri, iar eu poate nu am reușit să mențin interesul. Ambele pot fi adevărate. Animația ar fi terminată.” Acest comentariu, publicat de The Criterion Collection, reflectă o perioadă de incertitudine pentru creatorul de la Gainax, care, la acea vreme, se confrunta cu o industrie anime aflată în criză. Aceste cuvinte au fost publicate în contextul unei crize majore a industriei anime.
În anii precedenți crizei economice a bublăi japoneze din 1992, genurile de science-fiction și mecha, care au format baza fandomului Anno, erau în declin. Televisia nu mai susținea producții de amploare, iar producătorii se îndreptau spre piața home-video, unde se păstrau doar proiectele cu potențial comercial. În acest context, animația ca formă de artă părea să fie marginală.
Gainax a reușit să rupă această tendință cu mini-serialul de 1988 „Gunbuster”, un amestec eccentric de mecha, sport anime și hard sci-fi, inspirat de blockbusterul american „Top Gun”. Proiectul a demonstrat că, deși televiziunea era limitată, există spațiu pentru inovație și pentru a atrage publicul prin combinații neașteptate de genuri.
Cu toate acestea, primul serial TV al studioului, „Nadia: The Secret of Blue Water” (1990–91), a suferit o producție dificilă și a lăsat Gainax într-o stare de frustrare. Conform The Criterion Collection, dificultățile tehnice și presiunile de timp au afectat calitatea și livrarea, iar studio-ul a trebuit să se adapteze la cerințele stricte ale emisiunilor de televiziune.
În 1995-96, Anno a lansat „Neon Genesis Evangelion”, opusul său maestru, care a demonstrat că animația poate fi nu doar relevantă, ci și profundă și inovatoare. Seria a redefinit standardele pentru anime, combinând teme psihologice complexe cu elemente mecha și science-fiction, și a reînviat interesul pentru producții de calitate în Japonia și în întreaga lume.
