În cronica publicată de Films in Frame, Radu Toderici scrie despre „My Father’s Shadow” (Umbra tatălui meu), lungmetrajul de debut al regizorului cu origini britanice și nigeriene Akinola Davies Jr., scris împreună cu fratele său, Wale Davies. E o poveste autobiografică despre doi băieți care ajung cu tatăl lor în Lagos și bat străzile orașului într-o zi înăbușitoare de vară de la începutul anilor ’90.
Criticul observă că filmul funcționează în două registre. La primul nivel e o poveste realistă, cu un singur eveniment dramatic: Folarin, tatăl (Sope Dirisu), trebuie să recupereze niște bani de la locul de muncă. La al doilea se adună semnele unei crize: benzina se scumpește, salariile nu se mai plătesc, camionete cu militari înarmați circulă prin Lagos. Toderici consideră că Davies Jr. îmbină istoria personală cu istoria cu majusculă „aproape la perfecție”.
Pentru a intra în mintea unui copil, regizorul folosește cadre la înălțimea acestuia, care lasă adesea în afară capetele adulților, alături de detalii fragmentare; criticul recunoaște aici experiența sa de regizor de videoclipuri muzicale. Sunetul contează la fel de mult, inclusiv coloana sonoră cu influențe jazz a lui Duval Timothy și CJ Mirra.
„My Father’s Shadow” e un film șlefuit, conchide Toderici, dar „înainte de toate e un film de ascultat”: mai puțin o poveste, cât o stare, despre intensitatea și stranietatea cu care simți lumea înainte să o cunoști cu mintea de adult.
