Colaborarea dintre Christopher Nolan și Jennifer Lame ajunge la maturitate cu The Odyssey, al treilea film comun după Tenet și Oppenheimer. Pentru cineastii care lucrează la montaj, proiectul arată cum un epic clasic poate fi reconstruit ca o arhivă de amintiri, unde ritmul tăieturilor înlocuiește expunerea liniară. Potrivit Filmmaker Magazine, abordarea pune accent pe senzația momentului mai degrabă decât pe claritatea narativă convențională.
Lame a intrat în echipa lui Nolan pentru Tenet în 2020 după o carieră construită pe drame de anvergură mică, Frances Ha, Mistress America, Marriage Story, Manchester by the Sea și Hereditary. Trecerea la secvențe de luptă și urmăriri filmate invers a fost intimidantă, iar editorul a explicat că a început să trateze mașinile ca personaje, ca în scene de dialog. Rezultatul a fost un montaj cu intensitate ritmică, în care dialogul este tăiat la os și acțiunea avansează pe un puls măsurat spre impact.
Cu Oppenheimer, câștigător al Oscarului, cei doi au lucrat un biopic despre J. Robert Oppenheimer cu o cronologie amestecată văzută prin prisma a două personaje centrale. Lame a invocat Manchester by the Sea, cu structura sa de flashback, ca teren de antrenament. În 2024 a spus că vor să trateze publicul cu respect maxim și că fiecare schimbare de linie temporală trebuie să fie extrem de emoțională, altfel interesul se pierde.
În montajul lui Oppenheimer, Lame a descris o metodă de treceri dedicate fiecărui personaj, câteodată pentru a fixa prezența unor figuri secundare precum Serber, interpretat de Michael Angarano, sau Kistiakowsky, interpretat de Trond Fausa. Nu era vorba de nume, ci de recunoașterea feței. Aceeași logică se regăsește în The Odyssey, unde intrările rapide ale actorilor trebuie să rămână memorabile în câteva secunde.
Filmul începe cu Travis Scott în rol de bard care relatează povestea Calului Troian, iar primele imagini coexistă în trei linii temporale diferite. Odysseus, interpretat de Matt Damon, este întrezărit alături de Sinon, interpretat de Elliot Page, în timp ce Penelope, interpretată de Anne Hathaway, apare în spatele unui ecran metalic. Deși acțiunea curge relativ liniar pe două linii paralele, tăieturile sunt rapide, iar majoritatea călătoriei este povestită lui Calypso prin flashback-uri care revin în valuri, pe măsură ce eroul iese dintr-o stare indusă de droguri.
Spre deosebire de epopeile antice care mizează pe teatralitate opulentă, The Odyssey preferă o scară imediată și uneori înfricoșătoare. Planurile largi de mare și insule mediteraneene sunt frumoase dar trecătoare. Un moment de intimitate apare într-o plană lungă cu Penelope văzută printr-un război de țesut în timp ce Antinous, interpretat de Robert Pattinson, încearcă să o curteze. Fragmentarea stilistică transformă adaptarea într-un portret impresionist al memoriei, unde amintirile fugare se conectează și disonează în funcție de realitatea emoțională a personajelor.
