Moartea lui Tim Curry, anunțată acum câteva zile la vârsta de optzeci de ani, marchează dispariția interpretului care a definit pentru o generație imaginea lui Dr. Frank-N-Furter din The Rocky Horror Picture Show (1975). Potrivit Scena9, debutul său a fost suficient pentru a fixa un arhetip al cinemaului de cult și a transforma un musical de nișă într-un reper de referință pentru practicienii din producție și pentru publicul de festivaluri de midnight movies.
The Rocky Horror Picture Show a căpătat în timp o aură de legendă, citat ca satiră a ticurilor pop culture și ca premoniție a esteticilor punk. Filmul permite multiple abordări fără riscul epuizării, dar această deschidere se sprijină pe prezența protagonistului. Fără interpretarea lui Curry, construcția rămâne o suită de numere muzicale cu origine bastardă, lansată inițial ca eșec comercial.
Frank-N-Furter este construit ca o compoziție a anilor șaptezeci, cu accente pansexuale și o estetică care bruiază distincțiile de gen. Costumul — perle, corset sclipitor, dresuri de plasă și platforme — devine suport pentru un erotism tulburător, între mașinărie de dragoste și figura unui alien. Curry lucrează împotriva materialului, cu o prezență sfredelitoare care face personajul să pară plin, inclusiv în timbrul glasului lasciv cu care rostește „antici...-pation!”. Actorul ia în serios „trans”-ul din Transylvania, tratând spațiul ca pe o lume străină și fetiș.
Personajul a scăpat din controlul creatorilor săi și a devenit legendă urbană. În cartea Midnight Movies, J. Hoberman și Jonathan Rosenbaum descriu nebunia curată provocată de proiecțiile repetate, cu fani care reveneau în aceleași săli de aproximativ 500 de ori. Anecdota relatată despre Curry, care a primit telefonul trântit în nas pentru că era al treilea Curry care suna în aceeași zi la cinema, ilustrează amploarea hype-ului new-yorkez și contracultural din jurul lui Frank, devenit obiect de identificare.
Filmul este o prelucrare a mitului savantului luciferic, cu creatura masculină cocotă și aghiotanți desprinși din benzi desenate. Richard O’Brien, creatorul musical-ului original și co-scenarist alături de regizorul Jim Sharman, apare pe ecran în Londra. Tonalitatea oscilează între sunshine pop și parodie, cu referințe de la Sunset Boulevard la satira kubrickiană, anunțând ulterior seria Hotel Transylvania. Hoberman și Rosenbaum scriu că Rocky Horror devenea pentru credincioșii săi o educație în științele umaniste, un arsenal de referințe.
Tim Curry a încercat toată cariera să se desprindă de imaginea prea puternică a anti-eroului cult. Efortul a rămas fără rezultat. Rămâne cel care a dat viață lui Frank-N-Furter, figura care a absorbit forma mecanică a filmului și a transformat un gimmick într-un mit autonom.
