UNATC Press a publicat volumul MiRaBor dedicat scenografilor Miruna și Radu Boruzescu. Prima ediție restrânsă a apărut în toamna lui 2024, iar o ediție mai largă a fost lansată în 2025, relatează Revista Film. Titlul reunește inițialele prenumelor și ale numelui de familie și marchează unitatea creației celor doi.
Cercetarea pornește de la arhiva personală a Mirunei și a lui Radu Boruzescu, care acoperă cinci decenii de activitate în teatru, film, operă și evenimente publice. Miruna Boruzescu s-a stins în Franța în aprilie 2014, la 69 de ani. Radu Boruzescu, în vârstă de 82 de ani, este încă activ. În ianuarie 2020, după decernarea titlului de Doctor Honoris Causa de către Senatul UNATC, a pus arhiva la dispoziția Departamentului de Cercetare al universității bucureștene. Volumul are trei autori: Radu Boruzescu, scenograful și cercetătorul Iulia Gherghescu și teatrologul Anca Ioniță. Echipa a inclus studenții teatrologi Andrada Coiciu și Cristina Marina Drăgan și fotograful Alexandru Ștefan.
Cartea are 240 de pagini, format mare, copertă cartonată și ilustrații bogate. Este structurată în două capitole. Primul, Începuturile, este o lucrare memorialistică semnată de Radu Boruzescu. Subcapitolul Filmul tratează Neînfricații, producție TVR cu sprijin francez din 1969 în regia lui Iulian Mihu. Producția a fost debutul celor doi în cinematografie, ca actori, decoratori, costumieri, recuziteri, garderobieri, machiori. Materialul a fost interzis, cu acuzații de denaturarea mesajelor istorice și de luare în derâdere a scenariului semnat de Eugen Barbu. Secvențe au fost reutilizate de coproducătorii francezi în serialul La Révolte des Haïdouks, alături de extrase din filmele cu haiduci regizate de Dinu Cocea. În același subcapitol este discutată colaborarea tandemului MaRiBor cu Dušan Makavejev.
Al doilea capitol, Stilistica și inovația scenografică, cuprinde opt studii semnate de Iulia Gherghescu, Anca Ioniță și Radu Boruzescu, ultima secțiune fiind Dincolo de scenă. Subcapitolul Filmul și video ca mijloace de expresie artistică, datorat Ancăi Ioniță, începe cu observația că pentru Miruna și Radu Boruzescu filmul reprezintă, în cariera lor, o componentă la fel de importantă ca și teatrul. Sunt analizate colaborarea cu Iulian Mihu la ecranizarea Felix și Otilia din 1972 și spectacole realizate între 1970 și 1990, montări ale lui Lucian Pintilie și Robert Carsen, pe scene din Paris și Madrid, considerate puncte de referință în utilizarea proiecțiilor de film și video în spațiul spectacular.
Anca Ioniță notează că activitatea scenografilor Boruzescu, întinsă pe mai bine de jumătate de secol, a avut un impact major asupra teatrului european și american. Monografia recompune cariera cuplului pornind de la arhivă, interviuri extinse cu Radu Boruzescu și colaboratori români și străini, și de la documentarea producțiilor și a regizorilor cu care au lucrat.
