Potrivit Little White Lies, un grup de cineaști trans folosește metacinema pentru a transforma un mediu care a distorsionat imaginea lor într-unul capabil să o reflecte. Nu este vorba doar de conștientizarea faptului că se urmărește un film, ci de o atenție la istoria reprezentării trans în cinematografie. Practicanții contemporani se află într-o poziție de hipervizibilitate și auto-supraveghere, în încercarea de a corecta narațiunile media și în contextul discursului online despre media trans, elemente pe care filmele le integrează în formă.
Valul este ilustrat prin titluri recente care pun camera asupra mașinăriei reprezentării. Vera Drew a realizat în 2022 The People’s Joker, Alice Maio Mackay a realizat în 2023 T Blockers, iar Jane Schoenbrun revine cu lungmetrajul Teenage Sex and Death at Camp Miasma. În aceste cazuri, auto-referențialitatea devine consecința a trăi și a crea într-o cultură în care se este urmărit, se urmărește cum ești urmărit și ești interpretat sau interpretat greșit.
În Teenage Sex and Death at Camp Miasma, personajul Kris, interpretat de Hannah Einbinder, este însărcinat să revitalizeze franciza problematică Camp Miasma, petrecând un weekend într-un tabăr de vară abandonat. Locația este cea originală a seriei și este populată de prima „final girl” a filmelor, Billy Preston interpretat de Gillian Anderson. Intriga se învârte în jurul realizării unui film queer, iar construcția filmului rămâne constant vizibilă.
Industria a învățat că reprezentările anterioare ale persoanelor marginalizate au fost dăunătoare, iar răspunsul în dezvoltare este de a le corecta. Branded ca filmmaker queer, Kris trebuie să corecteze un secol de reprezentare greșită și consecințele sale reale. Experiența oglindește situația lui Schoenbrun: realizatorul de pe ecran este prins în aceeași buclă de anticipare care modelează filmul, făcând un film queer în timp ce își imaginează cum va reacționa publicul queer. O scenă în care Kris explică frenetic ideea de revitalizare a francizei unui apel video cu executivi de industrie captează această ironie.
Un impuls similar apare în T Blockers, unde două fete trans descoperă că paraziți transformă bărbați locali și îi radicalizează spre violență. În deschidere este citat un film fictiv „pierdut”, Terror from Below, iar spectatorul este amintit explicit că urmărește o ficțiune. În I Saw The TV Glow din 2024, seria fictivă The Pink Opaque „se simte mai reală decât viața reală” pentru personajele principale. The People’s Joker duce un pas mai departe plasând o femeie trans în rolul Joker-ului, preluând textul.
Tehnicile meta nu sunt un simplu artificiu stilistic. Ele încearcă să întrerupă și să întoarcă asupra sa privirea sub care trăiesc persoanele trans în fiecare zi. Dacă valul amintește continuu că se urmărește un film, acest lucru reflectă faptul că viața trans contemporană rareori permite uitarea că se este urmărit.
