Potrivit Little White Lies, la 25 de ani de la atacurile asupra World Trade Center, discuția despre răspunsurile cinematografice la 11 septembrie se mută de la recrearea directă a evenimentului către efectele psihologice invizibile. În acest context, publicația revine asupra lui Margaret, lungmetrajul lui Kenneth Lonergan filmat în 2005 și lansat abia în 2011 din cauza disputelor de post-producție, ca pe una dintre rarele încercări care evită sentimentalismul și hagiografia.
Filmul urmărește-o pe Lisa, interpretată de Anna Paquin, o adolescentă de 17 ani care trăiește în New York-ul anilor 2000. După ce o distrage pe șoferul de autobuz Gerald, interpretat de Mark Ruffalo, Lisa provoacă un accident în care Monica, jucată de Allison Janney, este ucisă sub roțile autobuzului. Evenimentul declanșează o perioadă de vinovăție și instabilitate. În paralel, narațiunea urmărește relații disfuncționale cu adulți: mama Joan, jucată de J. Smith-Cameron, tatăl, prietenii și profesorul interpretat de Matt Damon, precum și legături sexuale cu Paul, interpretat de Kieran Culkin, și Darren, interpretat de John Gallagher, Jr. Lisa îl ajută pe Emily, interpretată de Jeannie Berlin, prietena Monicăi, să dea în judecată compania de transport.
Analiza pune în legătură atitudinea flegmatică a Lisei față de propriul corp cu peisajul media al mijlocului anilor 2000, marcat de imagini grafice din războiul din Irak, inclusiv Abu Graib, și de filmele de gen torture porn precum Hostel al lui Eli Roth. Cartea Girl on Girl: How Pop Culture Turned a Generation of Women Against Themselves a lui Sophie Gilbert este invocată pentru a explica cum cultura pop transmitea tinerelor ideea că sexualitatea devine instrument de control și eliberare. În acest cadru, scena morții Monicăi, explicită și prelungită, rămâne o prezență traumatică care traversează întregul film.
Little White Lies plasează Margaret alături de alte titluri care explorează anxietățile post-9/11 prin sexualitate. Shortbus al lui James Cameron Mitchell, din 2006, urmărește un grup de newyorkezi prin crize existențiale legate de expresia sexuală, iar regizorul a declarat pentru Charles Bramesco că intenția era să scoată personajele din era patriotismului sângeros al lui George W. Bush. În Vox Lux al lui Brady Corbet, din 2018, pierderea virginității starului adolescent Celeste, interpretat de Raffey Cassidy, coincide cu evenimentele din 11 septembrie și cu alte rupturi personale, punând în oglindă mitologia națională cu realitățile violente ale politicilor externe.
Lisa este descrisă ca un produs imperfect al propagandei epocii, oscilând între resentimente față de injustiție și un sentimentality protector față de American way of life. Ea folosește retorică contradictorie, comentează brutalitatea poliției, dar intră în conflict cu studenta siriană Angie, interpretată de Hina Abdullah, și ajunge să compare un palestinian de 19 ani cu Hitler Youth, fiind eliminată de la clasă. Prin această figură, Margaret propune o portretizare a unei fete la pragul maturității, încărcată de anxietăți, emoții și valori americane preluate mecanic, comparabilă în complexitate cu personaje precum Lydia Tár interpretată de Cate Blanchett.
