Lemonade, debutul narativ al documentaristei Kim Bartley, a fost proiectat în secțiunea Centrepiece la Toronto International Film Festival, unde a atras o recenzie în The Hollywood Reporter. Filmul este creditat ca regizat și scris de Kim Bartley și are în distribuție Lewis Brophy, Barry Keoghan, Carla Tous și Eileen Walsh, cu o durată de 1 hour 52 minutes.
Potrivit recenziei, pelicula urmărește un adolescent irlandez din mediul social dificil, Danny, interpretat de Lewis Brophy. Personajul a crescut în plasament și a ajuns în sistemul de detenție pentru minori pentru o infracțiune la care a fost implicat doar pasiv. În scena cu mașina furată, în timp ce prietenii fac gălăgie, Danny apare în bancheta din spate cu un pisoi salvat. După ce împlinește 18 ani, trebuie să părăsească casa de tranzit în care se afla și riscă închisoarea pentru incidentul cu mașina, în așteptarea unui termen de judecată important.
În paralel, Danny se confruntă cu absența fratelui mai mic, a cărui familie de plasament interzice vizitele, cu resentimente față de mama sa dependentă de droguri, aflată în închisoare, și cu o reconciliere ezitantă cu fostul asistent social Josh, rol jucat de Barry Keoghan. Povestea adaugă solicitări din partea unui prieten dealer de droguri și o atracție pentru o fată spaniolă care locuiește în imediata apropiere.
Recenzia notează că filmul intenționează să fie sensibil față de problemele sociale, dar construiește obstacolele în mod programatic, reluând elemente familiare ale subgenului despre un tânăr prins în sistem. Sunt menționate detalii precum problemele familiale ale lui Josh, explicația titlului prin intermediul unui tatuaj al partenerei și momente de conflict generate de lipsa de comunicare între personaje, folosite pentru conveniență narativă.
Textul publicat de The Hollywood Reporter subliniază că tratamentul șablonizat al problemelor socio-economice reduce umanitatea personajelor și că, în contextul unui val de filme cu estetică apropiată de Short Term 12, Lemonade apare ca reprezentant al unei tendințe cu randament descrescător. În același timp, sunt remarcate prestațiile actoricești, Brophy fiind descris ca un actor convingător care încearcă să individualizeze un personaj schițat, iar Keoghan ca găsind nuanțe sensibile în rol, alături de un angajament general al distribuției.
