La Petite dernière (Sora cea mică), lungmetrajul regizat de Hafsia Herzi, este prezentat în critica publicată de Scena9 ca un film de festival centrat pe debutul actriței Nadia Melliti. Potrivit Scena9, Melliti interpretează o adolescentă musulmană retrasă care se confruntă cu propria dorință pentru persoane de același sex.
Personajul Fatima este mezina unei familii tradiționaliste. Acasă, diploma de Bac va fi înrămată, iar mediul este marcat de o mamă severă, de surori preocupate de căsătorie și de prezența imamului. În afara casei, fata poartă șapcă, participă la petreceri și încearcă să se înțeleagă cu sine. Herzi urmărește un an din viața ei, între încheierea liceului și începutul facultății.
Filmul încearcă să concilieze impulsul cosmopolit al protagonistei cu datoria față de Coran, fără a transforma situația într-un caz. Critica notează însă o abordare pedagogică și consolatoare, cu recurs la clișee uzate. Liceul este asociat cu homofobia și primele îndoieli identitare, facultatea cu petreceri și tentații. Regia alternează momente comice, precum scena în care adolescenta cere explicații despre un cuni, cu secvențe de intimitate însoțite de muzică înălțătoare.
În ciuda convenționalității, producția este susținută de interpretarea lui Melliti, actriță la debut premiată la Cannes și la Césars. Prezența ei transformă un scenariu amabil într-un portret penetrant. Actrița rămâne ferecată într-un hanorac, dornică și reprimată, cu o tensiune care sugerează un risc de implozie. Până la final, Fatima vorbește foarte puțin, rămânând neclar dacă personajul a avansat sau a rămas prins într-un determinism social.
Scena9 subliniază că emanciparea din film se ferește să se afișeze ca atare și că intensitatea primelor experiențe, descrisă în franceză ca à fleur de peau, este adesea diluată de dulcegării. Filmul câștigă însă în scenele de întâlnire dintre două femei, unde contactul vizual și jocul de seducție capătă o încărcătură carnală. În comparație, Sound of Falling al lui Mascha Schillinski, din aceeași competiție canneză, oferă un mozaic audiovizual mai complex. La Petite dernière rămâne un produs mai convențional, magnetizat de dubla trezire a personajului și a actriței care îl însoțește.
