2026 marchează 60 de ani de la lansarea lui Operazione paura (Kill, Baby… Kill!, 1966), lungmetrajul pe care critica îl consideră cel mai reprezentativ pentru Mario Bava. Potrivit Senses of Cinema, filmul este tratat astăzi ca un punct de referință al horrorului poetic italian și ca o punte între chillerele gotice din prima parte a carierei regizorului și thrillerele giallo din cea de-a doua.
Acțiunea este plasată în 1907 și îl urmărește pe coronerul Dr. Eswai, interpretat de Giacomo Rossi-Stuart, ajuns într-un sat german pentru autopsia unei tinere moarte în circumstanțe misterioase. Localnicii cred că victima este o nouă jertfă a blestemului declanșat după moartea accidentală a fetei Melissa Graps, cu 20 de ani în urmă. Eswai, ajutat de sora adultă a Melissei, jucată de Erika Blanc, și de vrăjitoarea satului, Fabienne Dali, ajunge la conacul ocupat de mama răzbunătoare a fetei, baronesa Graps, Giovanna Galletti. Fantoma Melissei, care îi împinge pe cei care o văd spre sinucideri grotesce, este jucată de băiatul Valerio Valeri, fiul de 11 ani al portarului lui Bava, îmbrăcat în rochie albă și perucă blondă.
În jurul producției au circulat mituri despre un pariu cu distribuitorii americani, filmare în 12 zile și un scenariu inexistent. Realitatea documentată arată o producție independentă cu buget redus, susținută de F.U.L. Films, companie de scurtă durată creată de Nando Pisani și Luciano Catenacci. Galatea era în lichidare, iar Titanus își închidea unitățile de producție. Filmul a fost realizat în mare parte în locație, în jurul unui oraș medieval abandonat la 30 de kilometri în afara Romei, cu câteva secvențe la Titanus. Roberto Curti a stabilit că Bava a lucrat după un scenariu complet semnat de Romano Migliorini și Roberto Natale, deși a operat schimbări în timpul filmării, inclusiv renunțarea la un sub-plot cu reanimarea victimelor. După două săptămâni, producătorii au anunțat lipsa banilor; distribuția și echipa au continuat fără plată și au încheiat filmarea în trei sau patru săptămâni.
Lansat în Italia ca Operazione paura, un titlu ales în contextul popularității filmelor de spionaj post-Bond, lungmetrajul a încasat 210 milioane de lire, mai mult decât Black Sunday sau I tre volti della paura (Black Sabbath, 1963). În Statele Unite a fost distribuit de Europix Consolidated pe circuitul drive-in și grindhouse sub titlul Kill, Baby… Kill!, sub care este cunoscut în prezent.
Filmul sintetizează maniera vizuală a lui Bava, fost director de imagine apreciat. Cu constrângeri bugetare, regizorul construiește o atmosferă de vis, cu lumină, culoare, cadrare și mișcare de cameră, secvențe precum fantoma care se leagănă în cimitirul umed, mingea albă pe scara în spirală sau urmărirea doppelganger-ului într-o cameră. Lucrarea combină elemente gotice — fantomă, vrăjitoare, medic, sat în ruină, conac straniu, criptă — cu tropi giallo: un detectiv amator, o serie de morți elaborate, un ucigaș motivat de traumă și răzbunare, și un leitmotiv muzical cu cutie muzicală și râsul straniu al Melissei.
Temele recurente ale lui Bava sunt vizibile: familia în dezintegrare, copiii ca victime principale, rolul central al femeilor și meditația asupra violenței ciclice, descrisă de un personaj ca un lanț de vărsare de sânge auto-perpetuant. În ultimele șase decenii, filmul a devenit reper pentru Federico Fellini, Martin Scorsese, David Lynch și Guillermo del Toro, care au recunoscut în el o influență directă asupra propriilor imagini și structuri narative.
