Potrivit MovieNews.ro, a șasea zi a „Astra Film Festival” s-a desfășurat la Sibiu, în jurul Sălii Thalia. Înainte de ora 17:30, în fața sălii se formase o coadă de aproximativ douăzeci de metri de-a lungul străzii, iar în zona intrării se aflau oameni în port popular care discutau despre sat și despre program. Accesul în sală nu începuse încă, iar atmosfera era descrisă ca fiind una de așteptare calmă, specifică unei zile de festival.
De la ora 18:00 a fost proiectat „Calea Laptelui”, în regia lui Dumitru Budrala. Lungmetrajul documentar urmărește viața ciobanilor și momentele de transhumanță, concentrându-se pe familia formată din Pătru, Maria, Petrică și frații mai mici ai acestuia. Proiecția a fost precedată de un moment muzical susținut de MA RA MU, care a cântat despre dor și a făcut trimitere la povestea Mariei, așteptând acasă soțul și fiul de la păstorit. Ediția din 2026 a festivalului a dedicat o serie de titluri temei „Muntele viu”, iar anul este marcat oficial ca Anul Pajiștilor și Păstorilor.
După film a avut loc Doctalk-ul „Muntele viu”, moderat de jurnalistul Vitalie Cojocari, care a spus în deschidere că înainte de a fi jurnalist a fost cioban. Pe scenă au fost Dumitru Budrala și Ramona Duminicioiu, președintele Eco Ruralis. Discuția a abordat ideea regizorală, povestea familiei filmate și starea actuală a transhumanței. Budrala și-a amintit că în copilărie, fiind miop, percepea trecerea turmelor ca pe un fluviu de oi care își schimbă cursul după anotimp. În sală se afla profesoara Mihaela Miroiu, care a vorbit despre Maria ca despre un personaj feminin cu forța de a ține familia împreună, comparând-o cu Penelopa. La dialog a participat și Nicu Ștefănuță, vicepreședinte în Parlamentul European, care a menționat probleme de limbaj la Bruxelles privind oieritul și transhumanța.
În aceeași zi, la Sala Thalia a fost prezentat „Lână, om, oaie” de Walter Aigner, Austria, 2026. Filmul analizează soarta lânii în Europa, unde peste jumătate din producție este distrusă, în timp ce fibrele sintetice domină piața. La sesiunea de întrebări, regizorul a spus că cea mai mare provocare a fost curajul de a realiza primul său film și a vorbit despre munca cu ciobanii Adrian și Nicolae. A urmat „Cum să vorbești cu Lydia?” de Rusudan Gaprindashvili, Georgia, Germania, despre un tânăr din Republica Moldova care lucrează într-un centru logistic din Germania, ghidat de vocea unei inteligențe artificiale numite Lydia. Regizoarea a menționat că filmările au necesitat semnarea unui NDA cu ambele companii implicate.
Un alt titlu al zilei a fost „Ultimele scrisori ale bunicii” de Olga Lucovnicova, România, Republica Moldova, Belgia, Olanda, 2025. Documentarul pornește de la un pachet de scrisori uitate și de la dispariția bunicii regizoarei în 1989, odată cu prăbușirea URSS. Ani mai târziu, Olga și tatăl ei ajung în Asha, un oraș din Munții Ural, pentru a cunoaște rude și a dezlega un secret de familie. Regizoarea a explicat că tatăl ei păstrase multe scrisori și că prima scrisoare a fost citită în 2020, moment care a decis demararea filmului.
