Potrivit Sight and Sound, BFI publică pe 10 septembrie 2026 un interviu cu Claude Chabrol realizat de Rui Nogueira și Nicoletta Zalaffi. Regizorul reconstruiește traseul de la spectator la critic și exhibitor, pornind de la amintiri din copilărie și de la activitatea din timpul războiului în Creuse.
Primele contacte cu cinematograful sunt Anthony Adverse de Mervyn LeRoy din 1936, Captain Blood cu Errol Flynn din 1935, Snow White and the Seven Dwarfs din 1937 și Boys’ Town din 1938 cu Mickey Rooney. În perioada 10-14 ani, împreună cu un alt băiat evacuat din Paris, pune bazele Cinéma de Sardantais în Sardan, locul unde va filma ulterior Le Beau Serge din 1958. Cu un capital de 75.000 de franci vechi strâns din diverse surse cumpără un proiector 16 mm, organizează proiecții într-un hambar și își asumă rolurile de programator, exhibitor și proiecționist. Din cauza cotei impuse de acorduri cu Goering sau Goebbels, afișează filme germane, dar falsifică publicitatea pentru a sugera producții americane.
După război se întoarce la Paris. Frecventează Lycée Montaigne unde Henri Langlois ține primele spectacole, apoi Cinémathèque din Avenue de Messine și Ciné-Club du Quartier Latin, unde îl cunoaște pe Eric Rohmer, Jean-Luc Godard și François Truffaut. Chabrol respinge legenda întâlnirii de la Studio Montparnasse după o proiecție Hitchcock. El spune că era mai mare decât ceilalți, căsătorit cu o soție bogată și că după serviciul militar, unde fusese proiecționist în Germania, prietenii îl îndeamnă să scrie pentru Cahiers. Prima sa cronica este despre Singin’ in the Rain din 1951, iar mitul „Hitchcock-metafizică” începe după numărul special dedicat lui Hitchcock.
În acea perioadă îl pasionează Lang înainte de Hitchcock, în special Testament of Dr. Mabuse din 1933, iar apoi se mută spre Hitchcock pe măsură ce acesta produce mai mult. Vorbește despre prezența scărilor în filmele sale, influențată de locuințele cu scări din copilărie și război, și despre utilizarea proiecțiilor în cadru, fără intenția de film în film. Menționează A Quiet Place in the Country de Elio Petri din 1968 ca exemplu de imagine intenționat neclară.
Chabrol discută experiența de actor alături de Stéphane Audran, soția sa la acea vreme, în Paris vu par… din 1965 și în secvența La Muette, și o anecdotă cu Barbet Schroeder care îi surprinde la micul dejun în pat pentru zgomote de fundal. Les Biches din 1968 este descris ca primul film făcut exact cum a dorit, cu producătorul André Génovès, după experiența dificilă din Grecia cu The Road to Corinth din 1967.
Interviul atinge și proiectul No. 4 al Estates General of French Cinema, vizibil prin inscripția Vive le projet IV din La Femme infidèle din 1969, propunerea de a înlocui taxa pe drumuri cu o taxă cinematografică și reflecțiile despre experimentul CNP. Chabrol comentează evoluția noii valuri, gastronomia în filme, La Rupture din 1970 și Ten Days’ Wonder din 1971, fascinația pentru personajele meschine ilustrată de Line of Demarcation din 1966 și reacția veteranilor asociației Rhine and Danube la proiecții, precum și locul lui Les Bonnes Femmes din 1960 în receptarea sa.
