Il Grande Giaffa, debutul de lungmetraj al lui Marco Santi, a deschis ediția din acest an a Săptămânii Internaționale a Criticilor de Film de la Veneția. Potrivit Cineuropa, care publică pe 3 septembrie 2026 o recenzie a filmului, pelicula transformă criza de invizibilitate a unui personaj într-un joc întunecat și grotesc despre măști, performare și identitate împrumutată.
Protagonistul este Giacomo Falta, interpretat de Edoardo Pesce. El lucrează la ziarul socrului său și încearcă să rămână relevant profesional, însă un material entuziast despre un restaurant de ramen la modă se întoarce împotriva lui după ce localul este demascat ca o escrocherie care servește mâncare congelată. Acasă, relația cu soția exigentă și cu fiul mic pare la fel de detașată, Giacomo fiind prezent fără să fie cu adevărat central.
Punctul de cotitură apare la un spectacol de teatru din oraș, cu Great Giason în rol principal, jucat de Roberto Zibetti. În timp ce ceilalți sunt fascinați, Falta percepe golul de sub carismă și rămâne captivat de mecanismul prin care un om aparent fără substanță exercită putere asupra sălii. Din această contradicție ia naștere povestea. O întâlnire întâmplătoare îi oferă lui Giacomo ocazia de a-și însuși pentru o zi identitatea lui Giason, iar o neînțelegere îl rebotează Giaffa. Ce urmează este o odisee nocturnă, din ce în ce mai surreala, în care imitarea devine mai degrabă un experiment de ștergere de sine.
Santi, împreună cu co-scenariștii Lorenzo Bagnatori și Eva De Prosperis, tratează identitatea ca pe ceva instabil, negociat prin privirea celorlalți și deschis performării, respingerii și furtului. Premisa psihologică este dusă printr-un registru artificial și accentuat. Acțiunea se petrece în Piemont, filmat în mare parte în întuneric, un spațiu care pare izolat de Italia contemporană și populat de figuri petit-bourgeoise anxioase și de outsideri din clasa muncitoare. Imaginea este semnată de Stefano Usberghi, iar partitura lui Daniele De Virgilio evită supra-explicarea transformării, folosind un motiv sonor recurent pentru a marca alunecarea dintre Falta și Giaffa.
Edoardo Pesce este potrivit materialului, cu o fizicitate care poartă umilință și amenințare, iar metamorfoza apare comic, patetică și ușor periculoasă în același timp. Carlotta Gamba aduce ambiguitate tinerei femei care îl întâlnește pe Giaffa, iar Zibetti, în puține scene, construiește un Giason vanitos și deranjant, convingător tocmai prin lipsa din spatele posei. Filmul nu este uniform, iar unele accente grotesce par prea satisfăcute de ele însele, însă narațiunea rămâne surprinzător de liniară. Umorul primei părți cedează loc unui ton mai neliniștitor. Il Grande Giaffa a fost produs de 10D Film și Andromeda Film, în colaborare cu Rai Cinema, iar vânzările internaționale sunt gestionate de True Colours.
