critica27 august 20262 min citire

I Want Your Sex: Gregg Araki’s wild art-world satire unspools as an enjoyable kinky-sex detective yarn

Gregg Araki revine după un deceniu cu o satiră a lumii artei care combină un fir detectiv cu o poveste sadomasochistă, potrivit cronicii publicate de Sight and Sound.

Foto: BFI — Sight and Sound

Gregg Araki revine după un deceniu cu lungmetrajul I Want Your Sex, o satiră a lumii artei care își asumă perversitatea gaudă specifică autorului și o reconfigurează într-un fir de detectiv cu accente kinky. Potrivit cronicii publicate de Sight and Sound, filmul marchează revenirea regizorului cunoscut încă de la The Living End din 1992 ca enfant terrible al cinematografiei independente și ca figură centrală a New Queer Cinema, remarcat pentru capacitatea de a descoperi și capitaliza staruri tinere.

Scenariul este semnat de Araki împreună cu Karley Sciortino, care a pornit de la un tratament inspirat dintr-o relație eșuată cu șeful ei. În centru se află Elliot, interpretat de Cooper Hoffman, un tânăr venit în Los Angeles care trăiește din bunăvoința partenerei Minerva, jucată de Charli xcx. Relația este dezechilibrată: ea plătește chiria și lucrează la teza de doctorat, el încearcă fără succes să o determine la sex. Elliot obține în cele din urmă un post de asistent de studio la artista legendară Erika Tracy, rol pentru care este distribuită Olivia Wilde. Din postura de asistent plictisit, el devine rapid obiectul unei relații sadomasochiste cu angajatoarea sa.

Structura filmului pornește de la o imagine cu un cadavru în bazinul unei piscine, apoi recurge la flashback pentru a reconstrui evenimentele care duc la moarte. Hoffman este prezentat ca țap ispășitor al acestei construcții. Margaret Cho și Johnny Knoxville apar ca detectivi care încearcă să-l convingă că a fost manipulat de șefa sa, în timp ce încearcă să stabilească cine a ucis-o. Narativul sare înainte și înapoi, cu momente de confuzie deliberate în jurul dispariției corpului.

Erika are reputația de provocatoare a lumii artei și se confruntă cu termenul limită pentru o expoziție viitoare. În paralel cu controlul sexual exercitat asupra lui Elliot, Araki expune mecanismele de exploatare din mediul artistic. Elliot, absorbit de rolul de adorator al dominației, nu percepe semnele de avertizare. Vernisajul este un eșec: expoziția este criticată, nimic nu se vinde, cariera artistei pare încheiată. Moartea și dispariția ei inversează însă situația, prețurile lucrărilor crescând după dispariție, iar Elliot, în panică, sună la 911 și ocupă rolul pe care i l-a scris.

Araki își descrie filmul ca pe o scrisoare de dragoste sex-pozitivă adresată generației Z, deși cronica subliniază și dimensiunea sa didactică despre costurile și regulile atașate sexualității. Regizorul readuce pe ecran un spirit al transgresiunii, cu culoare, muzică pop și o intrigă care clintește între ironie și exploatare.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim