Potrivit No Film School, sfârșitul verii nu diminuează interesul pentru slasherul de tabără, iar recenta vizionare a lui Teenage Sex and Death at Camp Miasma (2026) readuce în discuție modul în care izolarea, bullying-ul și sexualitatea din aceste spații au hrănit o istorie queer a horrorului. Filmul lui Jane Schoenbrun este folosit ca punct de plecare pentru o privire asupra modului în care subgenul a codificat și a contestat, pe rând, nonconformitatea de gen.
Formula slasher a fost stabilită de Halloween din 1978, dar localizarea în tabără devine definitorie cu Friday the 13th din 1980. Victor Miller, scenaristul filmului, explica într-un interviu că „ideea pentru tabăra de vară a venit din instinctul că aveam nevoie de un loc în care tinerii adulți să fie tăiați de orice ajutor adult”. La Camp Crystal Lake, consilierii se separă pentru sex sau pentru un strip monopoly până când Mrs. Voorhees, interpretată de Betsy Palmer, îi elimină pe rând. Documentarul din 2013 Crystal Lake Memories: The Complete History of Friday the 13th arată legătura cu publicul queer, de la tema disco a lui Harry Manfredini pentru Part III până la porecla „FriGay the 13th” pentru Part VII și prezența lui Leslie Jordan în Jason Goes to Hell. În primul film, ucigașul este o femeie mai în vârstă care vorbește ca Jason, o altăre care a atras reacții dure, Palmer amintind în documentar cum criticul Gene Siskel a publicat adresa sa în recenzie.
După succesul lui Friday the 13th, 1981 aduce The Burning și Madman, ambele cu consilieri preocupați de dorințe sexuale și cu o tonalitate heteronormativă marcată. Din acest context apare Sleepaway Camp din 1983. Angela Baker, jucată de Felissa Rose, ajunge la Camp Arawak unde este hărțuită de Judy, interpretată de Karen Fields, care o întreabă dacă e „queer sau ceva”. Twist-ul dezvăluie că Angela este ucigașul, iar finalul cu un corp expus a fost explicat de regizorul Robert Hiltzik în documentarul din 2014 At the Waterfront After the Social: The Legacy of Sleepaway Camp ca fiind menit să șocheze. Filmul explorează deja sexualitatea și genul, cu un tată closeted în flashback și consilieri masculini în ținute provocatoare. Continuarea din 1988, cu Pamela Springsteen în rol, prezintă explicit o Angela trecută prin tranziție și un monstru queer.
Producțiile recente încearcă să corecteze moștenirea. American Horror Story: 1984 folosește actrița trans Angelica Ross într-un rol de Final Girl cisgender, deși contextul de producție a fost marcat de probleme raportate cu Emma Roberts. They/Them din 2022, cu Kevin Bacon în distribuție, mută slasherul într-un lagăr de conversie, dar subutilizează ucigașul. Schoenbrun revine la mitologie cu Teenage Sex and Death at Camp Miasma, unde Kris, interpretată de Hannah Einbinder, întâlnește-o pe Billy Presley, jucată de Gillian Anderson, actrița Final Girl din franciza fictivă. Ucigașul Little Death este interpretat de actorul trans și non-binar Jack Haven, iar lore-ul filmului face referire la Sleepaway Camp și la un sexolog real prin numele regizorului din universul fictiv.
Subgenul taberei de vară rămâne un spațiu în care izolarea devine mecanism narativ, iar monstrul a fost, alternativ, codificat queer sau construit din nonconformitate. De la Mrs. Voorhees la Little Death, evoluția arată cum slasherul a folosit și a reevaluat aceste coduri.
