„Her Private Hell”, noul film al lui Nicolas Winding Refn, rulează în cinematografele din România începând cu 24 iulie, distribuit de Bad Unicorn. În cronica publicată de Films in Frame, Georgiana Mușat îl descrie drept „un film-impresie, un film-suprafață”, îngemănat tematic și stilistic cu precedentul „The Neon Demon”.
Plotul de slasher e rezumabil în câteva cuvinte, observă autoarea: niște fete fără tați și fără apărare, un monstru fantomatic cu mănuși cu diamante, un oraș-spectral futurist guvernat de ceață, care n-are niciun corespondent real. În mai multe rânduri, Refn rupe iluzia ficțiunii și arată că acțiunea e fie rodul unui coșmar, fie parte dintr-un alt film, cu luptătoare spațiale, „un fel de Barbarella-meets-Blade Runner”.
Pentru Mușat, filmul e o declarație de dragoste pentru Dario Argento: ucigașul poartă mănuși de piele, ca în „Profondo Rosso” (1975), iar muzica e semnată de Pino Donaggio, colaborator al lui Argento. Protagonista Elle, jucată de Sophie Thatcher, suferă de Complexul Electra, iar autoarea citește în film și o reinventare erotico-cyborgiană a Albei-ca-Zăpada.
Concluzia criticei: Refn și-a forjat o caricatură proprie, care nu e pentru oricine, dar pentru spectatorii mai îngăduitori filmul are prea mult umor autoreferențial și prea multă nostalgie giallo ca să treacă neremarcat.
