Într-o selecție publicată de Films in Frame, redacția și colaboratorii revistei propun un top de comedii franceze inspirat de lansarea în cinematografele românești a filmului cu Gilles Lellouche „Le crime du 3e étage” și de apariția pe streaming a „Dix pour cent, le film”. Punctul de plecare: comedia e greu de tradus, dar cea franceză are un je ne sais quoi care trece granițele.
Dragoș Marin alege „Les Bronzés” (1978) și „Les Bronzés font du ski” (1979) de Patrice Leconte, farse despre vacanțele Club Med. Alex Petrescu scrie despre „Paris qui dort” (1924), primul film al lui René Clair, o satiră a modernității, iar Dragoș Costache apără „Mais où est donc passée la 7ème Compagnie?” (1973) ca exemplu de comedie mediocră importantă cultural.
Ana Maria Sandu pune alături „Le gendarme de Saint-Tropez” (1964) și „Mon oncle” (1958) al lui Jacques Tati, Laura Mușat recomandă serialul „Dix pour cent / Call My Agent!”, iar Georgiana Mușat alege „P’tit Quinquin” (2014) de Bruno Dumont, la care, scrie ea, umorul rimează cu omorul.
Selecția se încheie cu „Le Roman d’un tricheur” (1937) de Sacha Guitry, film purtat de un voiceover sarcastic, în care Victor Morozov vede „un cinema care vrea să facă uitat cinemaul” și care tocmai de aceea îi confirmă vigoarea.
