Echipa de efecte vizuale a celui de-al doilea sezon al serialului Gen V, nominalizat la Emmy, a explicat cum a construit haosul supraputernic al producției pornind de la performanța actorilor și de la efecte practice, completate apoi digital. Potrivit No Film School, VFX Supervisor Karen Heston și VFX Producer Sean Tompkins au condus procesul împreună cu artiștii de la DNEG, cu accent pe o estetică ancorată în fizicalitate și consecințe vizibile.
Colaborarea a implicat VFX Producer Oliver Eikhoff și VFX Supervisors Andrew Simmonds și Bhanu Prakash de la DNEG. Echipa a lucrat pe cele opt episoade în paralel, cu până la 1400 de cadre în post-producție simultan și aproximativ 450 de cadre cu efecte principale în dezvoltare. Pentru fluxul de lucru interdepartamental s-au folosit Adobe Photoshop, Adobe Premiere și Adobe Substance, atât pentru concept și texturare, cât și pentru organizarea liniei de cadre și controlul calității.
Viziunea declarată a fost să păstreze totul cât mai grounded și visceral, chiar în momentele cele mai exagerate. Prioritatea a fost ca interpretarea, camera, lumina și fizicalitatea actorilor să conducă planul, iar VFX-ul să extindă realitatea, nu să o înlocuiască. Pentru secvențele mai sângeroase s-au folosit digital double-uri body-tracked pentru a simula sânge, organe, oase și explozii, cu control precis asupra mișcării păstrând legătura cu performanța înregistrată.
Printre provocările tehnice se numără secvența de vindecare a pielii lui Godolkin din episodul 207. Soluția a presupus modelarea a două variații ale personajului, tracking corporal pe fiecare plan și simulare FX în patch-uri pentru tranziție, urmată de randare și compunere. În episodul 208, explozia lui Godolkin a cerut un digital double de înaltă rezoluție cu piele, mușchi, organe interne și schelet, preluare digitală ghidată de tracking-ul corpului și simulare FX pentru sânge și țesuturi aruncate.
Elementele preferate ale echipei ilustrează aceeași abordare hibridă. Evoluția puterilor de sânge ale lui Marie, în special tentaculele, a pornit de la performanța lui Jaz Sinclair și de la coregrafia lui John Koyama, cu sânge practic și proteze, extinse digital de DNEG pentru mișcare, iluminare și contact cu mediul. Secvența cu Tiny Emma alergând prin frăție a necesitat vizibilizare tehnică pentru scalarea recuzitei și a plăcilor, corecție de focalizare pentru adâncimea de câmp și inserții CG precum o țigară animată.
La DNEG, Photoshop a fost folosit pentru concept art și matte painting, de la look-ul venelor personajului Jordan la mediul închisorii Elmira și detalii precum pete pe oglinzi sau sânge pe podea. Substance 3D Painter a susținut pipeline-ul de texturare pentru asset-uri și medii, iar Premiere a servit ca instrument editorial principal pentru organizarea liniei de cadre și verificarea cadrelor, culorii și încadrării înainte de trimitere către producție.
