Potrivit The Guardian, noua ecranizare a lui A Christmas Carol, intitulată „Ebenezer”, este o adaptare corectă și surprinzător de urmăribilă, concentrată pe întrebarea dacă un om poate obține răscumpărarea înainte să fie prea târziu. Filmul este regizat de Ti West după un scenariu semnat de Nathaniel Halpern și îl aduce pe Johnny Depp într-un rol de Scrooge cu pălărie înaltă și machiaj accentuat, într-o versiune care respectă bătăile narative cunoscute ale clasicului lui Dickens.
Povestea păstrează apariția celor trei fantome de Crăciun și episoadele familiare, dar introduce câteva răsturnări. Prologul este nou și plasează partenerul lui Scrooge, Jacob Marley, încă în viață, interpretat de Ian McKellen, într-un duet morocănos cu vechiul său coleg. Secvența se încheie în stilul de film de groază al lui West, cu un fluier înfiorător al unei ceainice care ajunge la fierbere. În această versiune Scrooge pune întrebări despre închisori și workhouse-uri și acuză direct cei doi domni caritabili că ar fura însuși donațiile.
Un alt element nou ține de trecutul personajului. Filmul propune un final dur pentru veselul domn Fezziwig, sugerând că acel moment l-a încrâncenat definitiv pe Scrooge împotriva săracilor nedemni. Iubirea pierdută Belle apare aici ca o romancieră, idee preluată de la autoarea de romane Michelle Griep. Cele trei fantome sunt interpretate de Andrea Riseborough, Tramell Tillman și Robert Strange, în timp ce Rupert Grint este funcționarul cu fața crispată Bob Cratchit și Sam Claflin îl joacă pe nepotul vesel Fred, fiul surorii sale Fanny.
Depp este apreciat pentru Scrooge-ul nerăscumpărat, teatral, răutăcios și obraznic. Recenzia notează o sincronizare comică bună și un accent britanic sonor, pe care autorul îl bănuiește a fi fost învățat de la vechiul coleg de la Fast Show, Paul Whitehouse. Actorul ar fi mai convingător în versiunea nemiloasă a personajului decât în cea salvată de la final, unde lipsește parte din patosul abject.
În ansamblu, „Ebenezer” este descris ca o versiune decentă, care evită luări de poziție revizioniste majore ce ar fi putut părea forțate. Scrie The Guardian că filmul rămâne fidel, deși Dickens însuși ar fi putut să nu fie de acord cu scena din biserică și cu folosirea solemnă a „Silent Night” pentru montajul în care Crăciunul se instalează peste tot, preferând probabil ceva mai secular.
