Susține
cinematografie16 noiembrie 20262 min citire

Dragonframe rămâne constanta din culisele lui „Wildwood” la Laika Studios

Regizorul Travis Knight explică cum software-ul de captură de cadre dezvoltat în 2008 ajută animatorii să păstreze naturalețea în stop-motion, în ciuda amestecului cu CG.

Foto: IndieWire

Potrivit IndieWire, Laika Studios își bazează cel mai recent lungmetraj de stop-motion, „Wildwood”, pe un amestec de inovație tehnică și pe unelte care nu s-au schimbat de la „Coraline”. În spatele haosului din Portland, al ciorilor care răpesc bebeluși și al armatei de lupi cu tunuri și trebșeți, echipa lucrează cu un software de captură de cadre care a devenit constant în producțiile studioului.

Unul dintre aceste instrumente este Dragonframe, software-ul dezvoltat în 2008 de Jamie și Dyami Caliri. Laika îl folosește pe fiecare film al său și, în cazul lui „Wildwood”, regizorul Travis Knight spune că a fost esențial pentru a obține performanțele naturaliste pe care le dorea pentru călătoria imposibilă a lui Prue McKeel, interpretată de Peyton Elizabeth Lee.

Knight a explicat pe un episod al Filmmaker Toolkit Podcast cum funcționa procesul în vremurile lui Ray Harryhausen. Păpușa sau obiectul erau mișcate cu foarte puțin, se făcea o fotografie, apoi se mișca din nou și se fotografia din nou, fără posibilitatea de a ști exact cum arată cadrul tocmai realizat în raport cu cel următor. Se foloseau repere pentru a aproxima distanța, dar era un act de credință, iar rezultatul se vedea abia după developarea filmului. De aici provine calitatea sacadată a multor animații timpurii.

Dragonframe și alte sisteme similare elimină o mare parte din ghicitul din proces. Animatorii Laika pot verifica pe calculator ce tocmai au realizat, trecând între cadrul cel mai recent și cel pe care lucrează în prezent. Astfel pot asigura continuitatea oricărei mișcări, fie că este vorba de mers, alergare, zbor sau furia naturii care se revarsă printr-un turn uriaș de viță vie.

„Indiferent dacă este un plan de 20 de cadre sau de 1000 de cadre, poți privi toate cadrele care îl preced pentru a te asigura că obiectul sau păpușa se mișcă cum trebuie”, a spus Knight pentru IndieWire. Studioul a folosit Dragonframe pe toate filmele sale, însă utilitatea instrumentului nu anulează artizanatul și efortul specific stop-motion-ului.

Regizorul face distincția între animația 2D și CG, care sunt iterative, și stop-motion-ul, care este progresiv. În stop-motion se pornește de la cadrul unu și animatorului îi revine să scoată viață cu mâinile, cadru cu cadru, fără posibilitatea de a reveni și a schimba. Lipsa acestei posibilități de retuș impune intenționalitate și certitudine în alegeri.

„Te contorsionezi în toate felurile ca să faci păpușile să se miște corect. Este mental foarte epuizant pentru că trebuie să faci un șah tridimensional în timp ce încerci să rezolvi probleme, pentru că este tehnic, dar trebuie să simtă organic”, a spus Knight. El descrie munca ca pe ingeniozitate umană, creativitate, devotament, grijă și timp, toate necesare pentru a face obiecte din oțel, silicon și stofă să pară vii, obiectiv urmărit de Laika de la Harryhausen încoace.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim