Documentarul Queer Edward II, semnat de Theo Rollason, a fost prezentat la Festivalul de Film de la Veneția în secțiunea Venice Open — Out of Competition. Potrivit The Hollywood Reporter, filmul reunește imagini filmate pe platoul adaptării lui Derek Jarman din 1991, Edward II, și le integrează într-o arhivă extinsă care reconstruiește echipa și contextul cultural al începutului anilor 1990 din Londra.
Imaginile au fost realizate de Seamus McGarvey, pe atunci cameraman încă neconsolidat, ulterior director de imagine pentru Atonement și The Hours. Materialul a rămas needitat timp de circa treizeci de ani, într-un dulap, fără a deveni documentarul de making-of pentru care fusese destinat, chiar și după moartea lui Jarman din cauza unei boli legate de HIV, survenită la scurt timp după lansarea lui Edward II. Acum, sub regia lui Theo Rollason, cu producătorii Ben Fowlie, Sebastien Rabas și Michael Sherman, filmul de 1 oră și 37 de minute folosește aceste înregistrări ca nucleu, completate cu arhivă vintage.
Edward II, adaptare după piesa din secolul al XVI-lea a lui Christopher Marlowe, este prezentat în documentar ca cel mai costisitor lungmetraj al lui Jarman până atunci, cu un buget de aproximativ £900K. Pe platou apar Steven Waddington și Andrew Tiernan în rolurile lui Edward și Gaveston, alături de colaboratori obișnuiți ai lui Jarman precum Tilda Swinton, în rolul soției franceze a regelui, filmată în costume semnate Sandy Powell. Annie Lennox apare într-o apariție scurtă cântând „Ev’ry Time We Say Goodbye” de Cole Porter.
Documentarul surprinde și dificultățile producției low-budget din Marea Britanie a epocii, inclusiv un producător care scoate din buzunarul propriu bani pentru artiști de fundal nemulțumiți. O secvență centrală îl arată pe grupul activist queer Outrage! pătrunzând într-un studio vecin unde Cliff Richard repeta, oferindu-i acestuia „chei” pentru a ieși din dulap. Inițial prezentată ca o glumă juvenilă, acțiunea devine riscantă după ce povestea ajunge în tabloide și amenință să oprească filmările, cu producătorul de producție Sarah Swords la telefon cu jurnaliștii.
Materialul urmărește și implicarea lui Jarman în opoziția față de Clause 28, legislație propusă care ar fi criminalizat „promovarea homosexualității” în școlile de stat, devenit lege și abrogat în anii 2000. Sunt incluse imagini cu Jarman și alții care se predau voluntar în masă la secțiile de poliție din Londra ca stunt de publicitate. Montajul este realizat de Theo Rollason și Nicole Halova, cu supervizare din partea lui Joe Bini, colaborator de lungă durată al lui Werner Herzog.
