Theo Rollason a montat documentarul Queer Edward II pornind de la imagini de platou realizate de viitorul director de imagine Seamus McGarvey în timpul filmărilor lungmetrajului Edward II al lui Derek Jarman din 1991. Materialul, păstrat zeci de ani într-un dulap și descoperit ulterior, devine baza unui portret care urmărește atât impactul regizorului, cât și dispoziția sa, descrisă în recenzie ca fiind caldă și generoasă. Potrivit Variety, filmul evită interviurile noi și talking heads, mizând pe arhivă.
Rollason lucrează materialul lui McGarvey împreună cu co-editorul Nicole Hálová și cu contribuția lui Joe Bini, construind o narațiune fluidă și ritmată. În montaj sunt integrate înregistrări contemporane din emisiuni de televiziune și programe culturale în care Jarman apare calm și politicos, precum și reportaje de actualitate despre mișcarea pentru drepturile gay din Marea Britanie conservatoare a începutului anilor ’90, perioadă în care regizorul era deja diagnosticat de peste cinci ani cu HIV.
Documentarul suprapune secvențe din platou cu realitatea politică a momentului. O secvență din scena de revoltă din Edward II, filmată cu membri ai grupării de activism Outrage folosiți ca figuranți, este intercalată cu imagini ale unui protest real împotriva legislației anti-gay. Un alt episod surprins în arhivă arată cum figuranți afiliați Outrage, printre care Sisters of Perpetual Indulgence, au invadat studioul vecin unde Cliff Richard înregistra un album, scandând pentru ca artistul să iasă public. Jarman rămâne relativ neafectat de incident.
Recenzia notează și constrângerile de producție ale vremii: biroul de producție suprasolicitat, figuranți sindicalizați care cer cheltuieli suplimentare și probleme logistice și bugetare. Se menționează sprijinul public prin BBC pentru proiecte experimentale, dar și atitudinea de make-do-and-mend necesară. În paralel apar detalii de epocă — telefoane bej, modă — și figuri care începeau atunci cariera: costume designerul Sandy Powell apare tânără în fundal, Annie Lennox este filmată interpretând Ev’ry Time We Say Goodbye de Cole Porter, iar Tilda Swinton, care joacă regina Isabella în Edward II, apare într-o cameră de machiaj din Berkshire.
Queer Edward II are 97 de minute și funcționează ca un portal către începutul anilor ’90, punând în evidență modul în care creația lui Jarman era împletită cu țesutul socio-politic al perioadei. Filmul arată un creator influent din punct de vedere politic și artistic care nu adoptă o atitudine agresivă, oferind o perspectivă asupra spiritului de irespect și optimism în munca de rezistență.
