Potrivit No Film School, cinematograful David Kruta a vorbit despre construirea limbajului vizual al filmului de science-fiction psihologic „Orion”, regizat de Jaco Bouwer. Producția este o piesă de cameră despre amnezie, înșelăciune și identitate, cu aproape întreaga acțiune concentrată într-o singură încăpere. Kruta spune că echipa a pornit de la regula că fiecare alegere trebuia să fie dublă, să poată spune adevărul sau să mintă publicul, pentru a exterioriza îndoiala din centrul poveștii.
Inspirația a venit din arhitectura brutalistă a Războiului Rece, din portretistica distorsionată a lui Francis Bacon și din sticla vintage din perioada lui Tarkovsky. Împreună cu directorul de imagine Mike Conte, producția a fost prefigurată în Unreal Engine înainte de construcția decorurilor. Aaron Fuoco, directorul de iluminat, a avut scanări 3D complete înainte de a ajunge pe platou. Decorurile au pornit de la colțuri rotunjite, apoi au fost simplificate spre forme mari brutaliste și surse de lumină concrete. Kruta menționează influența originilor familiei sale din Cehoslovacia, unde structurile impunătoare erau menite să facă oamenii să se simtă mici.
Pentru ambiguitatea memoriei, echipa a folosit două aspecte diferite. Majoritatea filmului este filmată în format sferic 2:1, iar flashback-urile sunt în 2.39, realizate pe Lomo Square Fronts, aceeași serie folosită de Vadim Yusov pe „Solaris”. Imaginea este tactilă și visătoare, evocând senzația de déjà vu. În unele cadre s-a filmat prin Mylar agățat lejer de un C-stand, material care se comportă ca o oglindă care se deformează și întinde fața personajului, o referință la Bacon. Schimbarea formatului pune întrebarea dacă ceea ce se vede este real sau inventat.
Dificultatea principală a fost că două treimi din film se petrec la o masă cu doi oameni: Andrew McCarthy în rolul lui Jim, interogatorul, și Drew Van Acker în rolul lui Apollo. Camera a fost tratată ca alienul din încăpere. S-a folosit Canon 50mm f/0.95, „Dream Lens”, montat pe BuckShot, un mini tehnocran manual construit de Scotty Buckler. David Quateman a încadrat de pe roți, iar primul asistent de imagine Michael „Moose” Belardi a făcut reglajul de focalizare la distanțe de până la jumătate de inch de față. Comunicarea alienului, prin electromagnetism, a fost realizată practic cu transductori de bas, numiți thumperi, și cu ferrofluid și electromagneti într-un laborator construit lângă platou. Actorii au avut reacții la un element real, iar supervisorul de efecte vizuale Jeff Spangler a construit alienul peste acest material. Filmul a câștigat Cel mai bun efect vizual la FilmQuest, iar Kruta a primit credit de supervisor de efecte speciale. În producție nu s-a folosit inteligență artificială.
Kruta vorbește despre proiecte care i-au modelat abordarea, de la „Concussion”, care a ajuns la Sundance, la „The Last Thing Mary Saw”, un exercițiu de reținere, și „Black Friday” cu Bruce Campbell, filmat în plină pandemie. Cel mai important rămâne scurtmetrajul „12 Kilometers”, realizat cu Mike Pecci, unde s-a dezvoltat limbajul cu anamorfice vintage, blocaje complexe și insistența pe obținerea imaginii în cameră. „Orion” vine direct din acea linie, inclusiv prin lentilele Lomo și prin ferrofluid. În pregătire se află „They Like The Dark” pentru Scott Free, cu Liam Hemsworth atașat în rol principal, un proiect în lucru de doisprezece ani, construit pe același principiu: cum se poate face totul pe real.
