Potrivit No Film School, regizorul Robert Eggers își duce limbajul vizual și mai aproape de rădăcinile filmului mut cu „Werwulf”, un lungmetraj gothic folk horror despre legenda licantropului. Pelicula, programată în cinematografe în decembrie 2026, folosește cadre monocrome care nu sunt complet alb-negru, ci sunt acoperite de o pată de culoare galbenă, albastră, verde sau gri, o abordare pe care echipa o construiește împreună cu directorul de imagine Jarin Blaschke.
Referința tehnică invocată este stocul ortocromatic, un material alb-negru care nu percepe roșul și reacționează doar la albastru și verde. În consecință, fețele neînviorate apar mai închise, iar rumenirea pielii este redată murdar pe ecran. De aceea, actorii din epoca mută foloseau fond de ten cu nuanțe albastre și verzi. Kodak a introdus un stoc panchromatic mai stabil din 1923 și și-a egalat prețul cu cel ortocromatic în 1926, după care Hollywoodul a trecut rapid la noul material.
„The Lighthouse” a fost prima încercare a lui Eggers și Blaschke în această direcție. Directorul de imagine a filmat pe stocul Double-X alb-negru printr-un filtru personalizat care elimina lumina roșie pentru a emula stocurile folosite până în 1930. Într-un interviu din 2019, Blaschke explica că filtrul face filmul să semene cu un document etnografic timpuriu și că tonurile cu mult roșu, precum pielea, sunt înregistrate mult mai întunecate, scoțând în evidență fiecare por și vas de sânge. Pentru același proiect au fost folosite obiective Baltar din anii 1930-1940 și filtre personalizate care imitau stocul ortocromatic de la începutul secolului XX, sensibil la ultraviolet, albastru și verde, dar nu la roșu.
În timp ce „The Lighthouse” ascundea aspectul ortocromatic în alb-negru, „Werwulf” îl expune în culoare, similar cu „Häxan” din 1922. În acea perioadă, filmele erau adesea colorate manual prin vopsire sau prin tehnici de colorare pe suport, iar arhiviștii descriu un cod de culoare liber: chihlimbar sau galben pentru zi, roșu pentru foc și acțiune, verde sau verde-albastru pentru mare și mister, iar albastru ca semnal standard pentru noapte. Eggers explicase deja pentru „Nosferatu” nopțile reci și desaturate ca pe un efect al luminii de lună care îndepărtează culoarea din percepție, vizând un aspect aproape monocrom.
Potrivit World of Reel, „Werwulf” a fost inițial planificat în alb-negru înainte ca echipa să treacă la culoare. În pregătire, Blaschke a spus pentru Phantasmag că filmul va arăta sumbru și brutal, cu textură accentuată, după un „The Northman” extrem de curat pe 35 mm și un „Nosferatu” filmat pe un stoc de mare viteză. Cinelab, care a procesat materialul, anunță că va publica mai multe detalii despre fluxul hibrid film-digital folosit pe proiect, care presupune transferul imaginilor video digitale pe celuloid, developarea filmului și scanarea înapoi în fișier digital pentru a obține estetica dorită.
