Potrivit Variety, Wayne Wang revine cu primul său lungmetraj de la 2019 cu o versiune actualizată a romanului clasic japonez al lui Jun'ichirō Tanizaki, Diary of a Mad Old Man. Premisa rămâne aceea a unui pensionar după accident vascular cerebral obsedat de nora sa, iar recenziea notează că filmul este o actualizare fadă care transformă intenționat materialul sursă, dar ajunge contraintuitiv plictisitoare.
Scenariul este semnat de Kelvin Wyles la prima colaborare pentru marele ecran. El păstrează contururile largi ale textului din 1961, dar rescrie narațiunea la persoana întâi și atenuează luciditatea egoistă a personajului titular. Utsugi, interpretat de Lily Franky, este prezentat ca un intelectual pensionar a cărui motivație după accident este pofta pentru Satsuko, nora sa, jucată de Fan Bingbing. Fără așteptarea unui act sexual, el urmărește acces la picioare, priviri voyeuriste în duș și cheltuie sume mari pe bijuterii pentru ea, în timp ce reține bani de la copii.
Filmul deschide cu Utsugi în vestimentație clasică japoneză și întârzie opt minute înainte ca personajele să apară în haine contemporane, semn că acțiunea este plasată în prezent. Actualizările apar apoi prin detalii precum împărțirea unui vape între Utsugi și Satsuko și o sentimentalizare mai pronunțată a relației. În roman, forța vine din auto-cunoașterea neapologetică a naratorului; în versiunea lui Wang, personajul este înmuiat. O secvență nouă în care examinează resturi de hârtie aduse de o cioară pe care a îngrijit-o, descriindu-le drept dovadă prețioasă de iubire, este prezentată ca ireconciliabilă cu egoistul din carte.
Wang construiește o imagine atentă a spațiilor aproape exclusiv interioare: casa, grădina din jur și un bar de lux fără lumină naturală, cu exterioare plasate în Ginza din Tokyo. La 62 de ani, Franky este mai tânăr decât personajul, dar redă convingător paralizia pe partea stângă fără caricatură fizică. Satsuko este transformată din figura elegantă și exploatatoare a romanului într-un personaj mai rotunjit, cu un trecut traumatic expus printr-un monolog meditativ, fără să devină mai interesantă.
Pe măsură ce apar narațiuni noi, filmul sugerează implicit că Utsugi nu este doar un pacient la final de viață, ci suferă de demență în stadiu avansat. Această mutație îl apropie de filme recente despre dorințe sexuale la vârstnici cu demență, precum Teki Cometh de Yoshida Daihachi, Familiar Touch de Sarah Friedland și Queen at Sea de Lance Hammer. Cu toate detaliile gândite, adaosurile la narațiunea inițial concisă sunt descrise ca turgescente mai degrabă decât transformatoare. Angajarea lui Fan Bingbing este considerată un câștig, cu subtexte în relațiile japonezo-chineze, însă exploatarea Satsuko, venită dintr-un mediu defavorizat, nu îmbogățește textul. Comedia neagră rece a lui Tanizaki este înlocuită de contemplații de tip Ozu-lite despre moarte și plâns în planuri lungi.
