Lungmetrajul God Will Not Help al regizoarei Hana Jušić a ajuns în sălile din România după câteva săptămâni de prezență discretă pe ecrane. Filmul, realizat în coproducție internațională în care se numără și România, este prezentat ca un western regional plasat la începutul secolului XX pe un podiș croat filmat ca o pampă locală. Potrivit Scena9, titlul a poposit în distribuția locală tocmai datorită acestei implicări în producție.
Povestea este construită în jurul Teresei, interpretată de Manuela Martelli, o văduvă care revine în negru la clanul bărbatului decedat, Marko, figura jucată de Bogdan Farcaș și văzută doar fugitiv în amintire. Marko plecase în Chile în căutarea aurului, iar moartea sa este elucidată sumar, lăsând în clan un spațiu mitic ocupat de prezența străină a femeii. Teresa este astfel Văduva, dar și Necunoscuta, Străina, Intrusa într-o comunitate de păstori suspicioși și retrași.
În interiorul acestui colectiv minimal, singura deschidere vine din partea fetei neamului, poreclită Muta. Între cele două se înfiripează o apropiere timidă, cu accente queer, urmărită de film într-un peisaj de turme de oi și platouri stâncoase. Teresa nu înțelege limba locului, este bănuită de treburi oculte și ajunge să fie văzută ca vrăjitoare sau trimisă a necuratului, însă mizanscena rămâne mai degrabă interesată de secretele oamenilor decât de un comentariu social explicit.
Forma aleasă este aridă și deliberat anti-spectaculoasă. Durata de aproape 2h20 și un ritm care avansează stând pe loc pun privitorul la încercare. Regia evită academismul reconstituirilor pline de artefacte vintage și se apropie mai mult de spectrele psihedelice asociate lui Lisandro Alosno decât de precursori locali precum Miklós Jancsó. Sunetul alternează acorduri cosmice cu zgomote industriale, iar tonul rămâne sever și constant.
Critica notează o senzație de deja-vu. Filmul este comparat cu L’Engloutie (2025) al debutantei Louise Hémon, care folosește și el o eroină cosmopolită aruncată într-o familie montană refractară modernității. Emfaza prin priviri directe în cameră și declamații solemne fac ca realizarea să devină inertă după o vreme. Interesant ca potențial spin-off balcanic al mitului Vestului Sălbatic, God Will Not Help rămâne, în această lectură, un efort nobil, dar standardizat pentru piața festivalieră, cu intenții bune și o severitate care nu se mai termină.
