Potrivit RogerEbert.com, serialul Apple TV Dark Matter își schimbă registrul în al doilea sezon și iese din zona de mijloc în care rămăsese primul an. După titluri precum Pluribus și Silo, producția bazată pe romanul lui Blake Crouch a fost catalogată în 2024 drept una dintre seriile de science-fiction mai puțin convingătoare ale platformei. Recenzia notează că transformarea este vizibilă încă din primele episoade și că serialul devine o examinare a apartenenței și a umanității, nu o demonstrație de salturi între realități.
Primul sezon urmărea fizicianul cuantic Jason Dessen, interpretat de Joel Edgerton, atras într-o realitate alternativă de dublul său, Jason 2, care voia să îi ia locul. La finalul anului trecut, Jason, soția sa Daniela, jucată de Jennifer Connelly, și fiul lor Charlie, Oakes Fegley, se regăseau într-o versiune a Chicago-ului apropiată de cea originală. Al doilea sezon începe cu o viață aparent idilică, marcată de lumina soarelui și de discuții despre un acoperiș care picură. Siguranța se destramă la șapte luni după sosire, când un alt Jason pătrunde în casă și încearcă să o seducă pe Daniela, la fel ca în primul sezon. De data aceasta ea îl împușcă. Sosirea unui polițist îi obligă pe Desseni să fugă din nou, în căutarea unei lumi în care versiunile lor să fie departe.
Schimbarea de ton este legată de modul în care este tratată Cutia, invenția care permite călătoria între dimensiuni. În timp ce primul sezon se concentra aproape exclusiv pe efectul acesteia asupra familiei lui Jason, sezonul doi explorează impactul asupra celorlalți oameni și asupra lumii în general. Blake Crouch, showrunner și principalul scenarist al sezonului, renunță la peisajele încărcate cu CGI și la jargonul fizicii, ancorând povestea în relații concrete. Multiversul nu mai este centrul, ci fundalul pentru personajele care îl locuiesc.
Jason cedează locul în prim-plan lui Daniela, lui Ryan, Jimmi Simpson, și Amandei, Alice Braga. Cei trei sunt marcați de viețile pierdute și nu mai urmăresc întoarcerea acasă, ci încercarea de a-și înțelege locul în diferitele dimensiuni ale Cutiei. Distribuția este extinsă și pentru personaje care în sezonul inaugural stăteau în afara acțiunii, precum Blair Caplan, Amanda Brugel, și Leighton Vance, Dayo Okeniyi, care primesc material central. Serialul capătă o tentă de spionaj, cu urmăriri auto și secvențe de căutare în arhive, iar versiunile multiple ale personajelor încetează să mai fie confuze și devin un element de interes narativ.
Recenzia evidențiază două episoade considerate printre cele mai bune ale anului, fiecare centrat pe un personaj sau o versiune puțin cunoscută anterior. Prin reducerea elementelor excesive, Dark Matter devine una dintre cele mai solide producții de science-fiction ale anului, potrivit evaluării. Serialul acceptă ideea că versiunile originale ale personajelor nu mai pot fi recuperate și se concentrează pe modul în care empatia și nevoia de comunitate rezistă transformărilor impuse de știință. Toate episoadele au fost vizionate pentru recenzie.
